»  »  » Piatra Pinului şi Piatra Şoimului
 Cazare Bucovina  Gura Humorului 23 123729
Nu sunt păreri

Piatra Pinului şi Piatra Şoimului

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Traseul începe din gara Gura Humorului de unde am ieşim în drumul de duce spre Câmpulung Moldovenesc. Am urmat acest drum cale de circa 1,5 km până la intersecţia cu drumul spre Voroneţ. Ne înscriem apoi pe acest nou drum şi imediat după ce traversăm un pod peste râul Moldova ne abatem la stânga pe un drum parţial asfaltat, care urmăreşte îndeaproape albia râului şi care duce spre pârtia de ski Şoimul. După 15 minute de când ne-am înscris pe acest drum vom ajunge la baza unui frumoase stânci aflate pe partea dreaptă in sensul de mers, Piatra Pinului. Piatra Pinului şi este celebră deoarece aici s-­au descoperit acum mulţi ani fosile de peşti dintre care o fosilă de 1,8 m lungime. Urcăm printr-o pădure de pini spre vârful aceste stânci (foto 1). Stânca e impresionantă, are aproape 50 m înalţime şi, ca mai toate stâncile din zonă este constituită din gresie (foto 2,3,4). La baza ei un grohotiş ne face înaintarea ceva mai grea (foto 5) dar încet, încet ajungem în partea superioară a stâncii. Dacă dispunem de echipament de alpinism putem face un lung rapel pentru a vedea stânca pe toată înălţimea ei (foto 6). Din vârful Pietrei Pinului avem o spledidă privelişte spre amonte (foto 7). Se vede şi podul pe care l-am traversat precum şi drumuşorul pe care l-am parcurs până la baza Pietrei Pinului În depărtare se vede muntele pe care se află celebrul aven de la Frasin, cel mai adânc aven în gresie din ţară.

Prin pădure, mai sus de Piatra Pinului, mai sunt stânci interesante şi de dimensiuni mai mici. Aşadar urcăm spre o creastă din faţa noastră, circa 200 m, până avem privelişte în partea cealaltă a muntelui. Deoarece la un moment dat stâncile se răresc pâna dispar şi în continuare este numai pădure decidem să coborâm pe partea opusă a muntelui faţă de partea pe unde am urcat. La coborâre traversăm pârtia de ski (foto 8). Coborâm înapoi pănă în drumuşorul pe care l-am părăsit şi ne continuăm traseul de-a lungul lui încă cateva sute de metri în aval până într-un loc unde se află o bifurcaţie. De aici ne abatem la dreapta şi în scurt timp se observă pe partea stângă a drumului un canton forestier unde nişte câini liberi latră puternic la noi. Pe partea dreaptă a drumului pe care suntem este o fântână de lemn acoperită. Imediat după această fântână se desprind mai multe potecuţe care urcă în pădurea din dreapta noastră. Urcăm pe oricare din aceste poteci, unele din ele fiind rezultatul tragerii lemnelor din pădure. Potecile se unesc mai sus în una mai mare care la început trece printr-o pădure mai deasă dar treptat intră într-o pădure mai bătrână şi cu copaci mai înalţi şî mai rari. După circa 15 – 20 minute de urcuş, poteca pe care suntem se abate la stânga pe o curbă de nivel. Din acel loc vom observa ceva mai spre dreapta în pădure cateva stânci mari şi extrem de spectaculoase. Este zona denumită Piatra Şoimului.

Aceste stânci sunt de asemenea alcătuite din gresie (foto 9). Primele pe care le întâlnim formează nişte pseodo-chei (foto 10) şi imediat în spatele lor alte stânci care seamnănă cu nişte monumente megalitice (foto 11 şi 12). Urcăm cu atenţie pe una din ele (foto 13) şi mai facem câteva fotografii la celelalte răspândite prin  pădure (foto 14). Toate au forme interesante după cum a fost modelată gresia. Ne impresionează mărimea acestor stânci, unele mergând până la aproape 25 m.

Mai cerecetăm împrejurimile şi ne întoarcem în vecinătatea potecii pe care am urcat până aici şi urcăm puţin prin pădure. Se observă multe alte stânci unele cu mici grote. La una am avut o mică surpriză. Am văzut o grotă destul de adâncă (foto 15) pe care curiozitatea ne-a determinat să o cercetăm mai în detaliu. În interior am descoperit ceva care seamănă cu o mică chilie (foto 16) respectiv după circa 3 m de la intrare am observat că era săpat în piatră iar o icoană era prinsă în unul din pereţi.

Ieşim din această grotă şi continuăm să cercetăm stâncile care se mai văd. Una din ele prezintă foarte multe concreţiuni interesante (foto 17 şi 18). Coborâm apoi la primele stânci pe care le-am descoperit şi rămânem umiţi de forma uneia din ele care este şi cea mai înaltă din toate. Pentru a o vedea sub toate aspectele coborâm în rapel de pe ea ( foto 19). Urcăm apoi pe lângă această stâncă şi suntem iar încântaţi de muşchiul de un verde intens pe care îl întâlnim undeva mai sus (foto 20). Tot aici un gandac încearcă să escaladeze şi el stânca (foto 21).  Mai admirăm odată tot ce ne-a oferit muntele în această zonă şi facem cale întoarsă. Cănd ajungem în vale mergem mai departe pe lângă firul râului Moldova, circa 5 minute până întâlnim o punte peste această apă (foto 22). De undeva de la mijlocul ei admirăm şî cursul de apă spre amonte (foto 23) şi spre aval.

Odată traversată puntea urmăm drumul asfaltat printr-un interesant parc dendrologic unde vedem multe specii de copaci şi de unde ajungem din nou în oraşul Gura Humorului unde se sfârşeşte şi traseul nostru.

Articole de interes


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina