»  »  » Iarna, de la Slatina la Voronet
 Cazare Bucovina  Slatina 59 71854
Nu sunt păreri

Iarna, de la Slatina la Voronet

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Pentru acest traseu se poate porni din oraşul Fălticeni mai întâi până în satul Cornu Luncii pe drumul 2E iar din acest sat ne deplasăm spre satul Mălini (unde s-a născut poetul Nicolae Labiş) pe DJ 209 A iar din centrul satului Mălini încă 7 km până în satul Slatina, pe acelaşi drum, până în vecinătatea mănăstirii cu acelaşi nume. Am parcurs în total circa 28 km din Fălticeni şi până la Slatina.

De sute de ani, oamenii acestor locuri merg prin pădurile din împrejurimi în căutarea lemnului, traversând râul Suha Mică (foto 1). Traversăm satul Slatina şi ajungem la Mănăstirea Saltina (foto 2). Aleea de la intrare este flancată de un lungi şir de brazi (foto 3). Această mănăstire este celebră prin faptul că aici se află mormântul domnitorului Alexandru Lăpuşneanu şi a unor rude importante de ale sale. Aspecte ale acesti mănastiri le vedem în fotografiile 4 – 31. În foto 24 vedem mormântul domnitorului Alexandru Lăpuşneanu. În curtea mănăstirii avem surpriza să întâlnim două veveriţe care ne studiază curioase şi se ascund printre ornamentele de lemn ale chiliilor (foto 29 şi 30).

Imediat după mănăstire, de pe latura vestică a acesteia, porneşte un drum forestier care urmăreşte îndeaproape un mic pârâu (foto 32). Ne înscriem pe acest drum. Ziua în care am efectuat acest traseu nu a fost favorabilă din punct de vedere meteo, fulguia iar cerul eraacoperit de nori groşi şi negri. Imediat cum ne-am înscris pe drumul forestier facem o fotografie şi spre înapoi (foto 33).

Parcurgem circa 30 minute. Undeva întâlnim un izvor îngheţat (foto 34). Zăpada nu e prea mare însă este îngheţată şi trebuie să fim atenţi cum păşim. Pe copaci apare un marcaj neconvenţional, o cruce albă, care duce spre un schit aflat undeva mai sus. După distanţa amintită întâlnim o săgeată care ne arată pe unde vom continua traseul (foto 35). Urcăm pe un drumeag prin pădure (foto 36). Din când în când prindem câteva reprize de ninsoare abundentă. Deşi întâlnim şi alte drumeaguri şi poteci, vom urma doar drumul marcat cu aceeaşi cruce albă şi cele câteva săgeţi indicatoare (foto 37).

Urcăm destul de mult până ajungem pe creasta unui deal înalt şi împădurit. Depăşim o cruce între doi brazi şi trecem ceva mai încolo pe lângă o poiană. Imediat ajungem la o bifurcaţie de unde ne abatem spre stânga (foto 38). Pe potecă, prin pădure întâlnim şi un loc de popas şi reculegere (foto 39 şi 40). Urmăm mai departe prin pădure marcajul neconvenţional amintit şi ajungem în vecinătatea schitului (foto 41). Câinii de la schit ne întâmpină cu lătrat puternic (foto 42). De aici, de la schit, ne abatem pe latura sa vestică, pe lângă gard, pe o poteca care coboară destul de mult. Undeva mai jos poteca se lărgeşte şi are din nou aspectul unui drumeag. Acesta ne conduce în câteva sute de metri la un drum forestier. Dacă ne-am abate spre dreapta câţiva km, în sensul de coborâre, am ajunge în satul Capul Campului. Noi ne-am abătut însă spre stânga (foto 43).

La nici 100 de metri după ce am intrat pe acest drum întâlnim pe partea dreaptă, în sensul de mers, un mic pârâu pe care ne abatem (foto 44). Acesta urmează o vale îngustă şi abruptă (foto 45). După câteva sute de metri de urcat pe acest pârâu ajungem la un pinten între două mici braţe. Vom urca pe poteca care treversează acel pinten (foto 46). Poteca urcă prin pădurea de foioase, la început mai domol dar apoi mai abrupt. Ne scoate undeva mai sus pe o potecă de creastă. Din acel loc ne abatem spre dreapta faţă de sensul de urcuş (foto 47). Imediat cum am ajuns în creastă, câţiva butuci formează nişte scaune improvizate (foto 48). Nu mergem nici aici prea mult şi vom întâlni câţiva copaci pe care sunt nişte marcaje cu vopsea galbenă. Din acest loc, pe partea stânga în sensul de mers, se desprinde spre vale o potecă largă pe care ne înscriem (foto 49).

Avem parte de o coborâre destul de abruptă care ne scoate la drum forestier, foarte aproape de izvorul pârâului Voroneţ (foto 50). Ne înscriem pe acest drum, spre vale. Pe partea acesta a muntelui vremea este mult mai rea decât până acum, vântul suflă mai puternic şi este mult mai rece. După circa o oră depăşim schitul Daniil Sihastrul (foto 51) şi ajungem lângă zidurile Mănăstirii Voroneţ (foto 52). Înainte de a intra în mănăstire ne informăm despre istoricul ei (foto 53).

Mănastirea este celebră prin albastrul ei deosebit (foto 54, 55,56,57). Şi un scurt film este revelator (urmareşte filmul Voronet).

Mai parcurgem apoi circa 3 km până ajungem pe podul care traversează râul Moldova, de unde fotografiem vârful Toaca, unul din capetele Obcinii Mari (foto 58). De pe pod, deşi norii negri traversează cu repeziciune cerul şi bate acelaşi vânt foarte rece, facem o fotografie şi spre alt obiectiv din zonă, spre Piatra Pinului, aflată ceva mai la vale (foto 59). După ce traversăm podul peste râul Moldova mai parcurgem circa 1 km şi ajungem la intrarea în oraşul Gura Humorului unde ia sfârşit traseul.

Articole de interes


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina