»  »  » Templul Mare din Siret
 Cazare Bucovina  41901
Nu sunt păreri

Templul Mare din Siret


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Templul evreiesc din Siret este un lacas de cult evreiesc din orasul Siret, localizat pe Str. Teiului nr. 4, în centrul orasului. El a fost construit în anul 1840.

Comunitatea evreiasca din Siret
Situatia evreilor sub regimul austriac
Primii evrei s-au stabilit în Siret în jurul anului 1371, când Siretul a obtinut statutul de oras. În acel an a fost angajat un bijutier evreu la curtea domnitorului Moldovei. Dezvoltarea rapida a orasului ca urmare a situarii sale pe drumul care ducea din Galitia (prin Cernauti si Suceava) în Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreiesti la Siret chiar înainte de secolul al XVI-lea.

În Siret se afla un cimitir evreiesc monument istoric (având codul de clasificare SV-IV-s-B-05715), unde se afla pietre funerare datând din anul 1560.

Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plata impozitelor. Autoritatile austriece nu au încurajat însa instalarea familiilor evreiesti la Siret, încercând chiar sa le deporteze. În anul 1774 traiau la Siret numai 8 familii evreiesti formate din 43 persoane.

Generalul Karl Freiherr von Enzenberg, guvernatorul militar al Bucovinei (1778-1786), s-a plâns ca evreii din Siret (ca si cei din Cernauti si Suceava) au sub controlul lor comertul si industria, ei vânzând crestinilor vin, bere, spirt si vodca, iar în multe sate au arendat mosiile. El a permis totusi înfiintarea de macelarii si de fabrici de lumânari pentru nevoile religioase ale obstii. Comisia de la Viena, înfiintata în 1781 sub conducerea aceluiasi Enzenberg, a hotarât ca Siretul sa devina unul dintre cele trei orase în care evreii sa aiba dreptul de a se stabili. Ca urmare a acestei decizii, începând din anul 1789 toti negustorii si viticultorii evreii din apropiere de Siret au fost fortati sa se mute în unul dintre cele trei orase din Bucovina, în care Enzenberg a permis stabilirea evreilor.

Cu toate acestea, autoritatile austriece nu au tinut cont întotdeauna de aceste privilegii. În anul 1808 au fost anulate licentele acordate cârciumarilor evrei, iar în 1810, 65 familii de evrei au fost deportate din oras pentru ca nu se ocupau cu agricultura. Evreii au protestat împotriva acestor masuri, aducând dovezi ca privilegiile datau înainte de stabilirea lor acolo (începând din 1789).

În a doua jumatate a secolului al XIX-lea, pozitia autoritatilor austriece fata de evrei a devenit mai permisiva, iar acestia au început sa ocupe functii chiar în domeniul admninistratiei. Cei mai multi evrei se ocupau cu negustoria sau cu practicarea anumitor meserii (fabricarea de bijuterii, cizme, obiecte de îmbracaminte etc.), dar au început sa apara medici si avocati evrei, grefieri sau chiar jandarmi. Evreii au început sa detina pozitii importante în afaceri si, mai târziu, în viata politica. Între anii 1912-1918 primarul Siretului a fost evreul Isaak Beral, iar populatia evreiasca era reprezentata si în Consiliul Orasenesc.

Pentru a se întelege importanta comunitatii evreiesti din Siret, trebuie spus ca din cei 7.240 locuitori ai orasului în 1880, evreii reprezentau 43.1% din populatie (3.122 locuitori). Dupa ce în 1890 numarul lor scazuse la 3.104 (42.1%), în anul 1914 locuiau în oras 3.500 de evrei.

Comunitatea evreilor era organizata dupa modelul unei bresle, fiind condusa de un staroste si a fost subordonata fata de comunitatea din Suceava pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, când a devenit comunitate independenta. Comunitatea gestiona 3 fonduri: “Fondul Leib Echner” prin care se acordau burse pentru elevii evrei si non-elevi; “Fondul Kalman Hecht” care sprijinea scolile de Talmud Tora si “Fondul Aaron Blum.” Pe lânga Templul Mare, în oras mai existau 4 sinagogi publice si 4 sinagogi particulare.

Perioada interbelica
Dupa primul razboi mondial, germanii au emigrat în Germania si Austria, acelasi destin urmându-l si o parte dintre evrei. Orasul a fost partial distrus de lupte, iar evreii care s-au reîntors în oras nu si-au mai gasit averile si au trebuit sa fie întretinuti de catre organizatia Joint. Joint-ul a donat sume mari de bani în perioada 1919-1925 pentru reconstruirea caselor evreiesti din Siret.

Evreii ramasi au suferit persecutii. Medicii au fost concediati, avocatii au fost obligati sa sustina noi examene, iar functionarii din administratie au fost scosi din functii. Multi membri ai comunitatii au început sa emigreze în strainatate. Numarul locuitorilor de etnie evreiasca a scazut în 1924 la 2.500 (30.4% din populatia orasului).

În perioada interbelica au functionat aici 10 de case de rugaciune, un abator ritual de vite si de pui de gaina. Se organizau cursuri de Talmud Tora. Pentru evreii nevoiasi existau societatile caritabile “Lemaan Hatsedek”, “Yad Harutsim” si “Nosei Hamita”.

În anul 1930, conform datelor oferite de recensamântul oficial, în oras traiau 2.121 evrei (adica 21.4% din populatie). Venirea la putere în anul 1937 a Guvernului Goga-Cuza a dus la elaborarea de legi cu caracter antisemit care au determinat o serie de persecutii la adresa evreilor: ei erau batuti pe strada, siliti sa tina pravaliile deschide de Sabat etc. În iunie 1940, noile legi adoptate de guvernul Ion Gigurtu au prevazut confiscarea proprietatilor, expulzarea din scoli si din functiile publice a persoanelor de etnie evreiasca si interzicerea medicilor evrei sa trateze pacienti de alte etnii.

În perioada interbelica s-a format o importanta organizatie a tineretului sionist, în cadrul careia au fost formati viitorii oameni politici din Israel Yitzhak Artzi (1920-2003, deputat în Knesset) si Yehuda Shaari (1920-1997, deputat în Knesset si ministru adjunct al dezvoltarii si apoi al turismului).

Razboiul si emigrarea postbelica a evreilor
La sfârsitul anului 1940, în Siret mai traiau doar 1.614 evrei (14.2% din populatie). Când Armata Româna a trebuit sa se retraga din Bucovina de nord, mai multi evrei din Siret au fost ucisi.

La 20 iulie 1941, când a început razboiul antisovietic, toti evreii din Siret au fost concentrati într-un ghetou si au fost dusi pe jos la Dornesti. Acolo au fost urcati într-un tren de marfa si, dupa 14 zile, au ajuns la Calafat. Dupa doua luni, în octombrie 1941 au fost trimisi din nou în Bucovina, unde au facut doua saptamâni de munca fortata, apoi au fost deportati în Transnistria, în lagarele Bersad si Moghilev Podolsk. 80% dintre evrei au murit din cauza bolilor, frigului si foamei.

Numarul evreilor din Siret era în anul 1947 de 1.700. În perioada toamna anului 1950 – aprilie 1951 un numar mare de evrei din Siret a emigrat legal în noul stat Israel, în oras ramânând doar circa 500 evrei. Abia în octombrie 1958 guvernul României a permis din nou evreilor sa emigreze.

Templul Mare
Templul evreiesc din Siret a fost construit în anul 1840, în centrul orasului. Este unul dintre cele mai vechi lacase de cult evreiesti din nordul Moldovei. În cadrul acestui templu a functionat o scoala hasidica.

Printre rabinii care au activat la acest templu sunt de mentionat Reb Burstyn, Dr. Samuel Freifeld si Reb Baruch Hager (din dinastia hasidica de Vijnita). Rabinul Freifeld a studiat la Basel (1905-1909) si a fost rabin la Nové Mesto (Slovacia), înainte de a fi chemat la Siret, unde a murit subit în 1930.

În cladirea templului exista doua tablouri pe care sunt inscriptionate numele a 400 de evrei din Siret decedati în Transnistria.

Templul Mare din Siret are aspectul unei cladiri obisnuite, cu ferestre usor arcuite. Interiorul cladirii este decorat cu pricepere si sensibilitate artistica.

În lista sinagogilor din România publicata în lucrarea Seventy years of existence. Six hundred years of Jewish life in Romania. Forty years of partnership FEDROM ? JOINT, editata de Federatia Comunitatilor Evreiesti din România în anul 2008, se preciza ca Templul Mare din Siret nu mai era în functiune.

Articole de interes


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina