»  »  » Biserica de lemn din Boroaia
 Cazare Bucovina  Boroaia 3 27352
Nu sunt păreri

Biserica de lemn din Boroaia

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Biserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Boroaia a fost construită în anul 1808. Ea se află în cimitirul satului Boroaia din comuna omonimă (județul Suceava).

Satul Boroaia se află într-o zonă de șes mărginit de râurile Sasca și Râșca. Teritoriul actual al localității se afla în stăpânirea mănăstirilor Râșca și Neamț, actualul sat fiind împărțit în două părți: Boroaia Neamțului și Boroaia Râștii.

Deoarece în catastiful sămilor tuturor mănăstirilor din țară din 1742 satul nu apare, el figurând de abia în cartografia rusească din 1774, se poate deduce că satul Boroaia a fost fondat în perioada 1742-1774 de către locuitori refugiați din Transilvania care au lucrat ca panțîri în slujba isprăvniciei. Transilvănenii s-au stabilit pe moșiile mănăstirești de aici cu învoiala stareților, probabil după răscoala grănicerilor din Năsăud din 1762. Ei au avut o căpetenie cu numele de Bora, după moartea căruia a rămas ca birnică soția sa, Boroaia (femininul lui Bora). Numărul refugiaților din Transilvania a crescut ca urmare a emigrărilor masive de după Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan (1784).

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în satul Boroaia a fost adusă o biserică de lemn din satul Râșca. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare și a fost strămutată ulterior în satul învecinat Praxia. În anul 1808 a fost construită la Boroaia o biserică de lemn mai mare, cu hramul “Sf. Apostoli Petru și Pavel”, care a fost sfințită la 15 august 1808 (de ziua hramului).

Pe Pomelnicul de lemn al bisericii se află pictată următoarea inscripție: “Pomelnicul preotului Ioan și al tatălui său preotul Petru care au fost întâi ctitor și singur stoler la facerea bisericii din Boroaia, durată din nou la anul 1808 august în 15, care atunci s-au și sfințit”. Din această inscripție, istoricul de artă Nicolae Stoicescu deduce că preoții Petru și Ioan ar fi ctitorii bisericii, în timp ce Gh. Bratiloveanu și Mihai Spânu susțin că numai preotul Petru ar fi singurul ctitor. Altarul bisericii a fost pictat în 1808 în tehnica tempera, chiar pe bârnele de lemn.

Lăcașul de cult a suferit mai multe lucrări de reparații în decursul timpului. O primă reparație s-a efectuat în anul 1864. Cu timpul, starea bisericii a început să se deterioreze, după cum remarca cineva în anul 1909. Biserica a suferit o reparație radicală în anul 1925, când i s-a refăcut acoperișul din draniță. În anul 1927, i s-a refăcut pictura din interior, mai puțin cea din altar. Pereții din bârne ai bisericii au fost placați cu scânduri vopsite cu albastru.

Între anii 1969-1970, preotul Ioan Argatu (viitorul arhimandrit Ilarion Argatu) a construit o biserică de zid la Boroaia, cu hramul Sfinții Părinți. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 21 mai 1977 de către episcopul-vicar Adrian Botoșăneanul. Bisericuța de lemn a devenit biserică de cimitir.

Biserica are în patrimoniul său patru evanghelii.

Biserica de lemn din Boroaia este construită în plan triconc, având abside poligonale și pridvor pe latura de sud. Pereții exteriori ai bisericii au fost placați cu scânduri. Biserica are un acoperiș înalt, cu o învelitoare din șindrilă bătută în “solzi”. Ulterior au fost adăugate trei turle care nu se încadrează în repertoriul arhitecturii tradiționale: una deasupra naosului, una deasupra pronaosului și o alta deasupra pridvorului (cu rol și de clopotniță).

În interior, biserica are patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Intrarea se face printr-o ușă din lemn de brad aflată pe partea sudică a bisericii. Ușa are două canaturi și dimensiunile de 1.90 x 1.09 m.

Pridvorul are lungimea de 2.60 m, lățimea de 2 m și înălțimea de 2.70 m. Are podeaua și plafonul din scânduri și este luminat printr-o fereastră dreptunghiulară simplă, cu gratii de fier. Din pridvor, se urcă printr-o scară în cafas, printr-o ușă. Din cafas se urcă în clopotnița octogonală aflată în una dintre cele trei turle ale bisericii. În clopotniță se află patru clopote, unul dintre ele având inscripționat pe el anul 1806.

În pronaos se intră printr-o ușă de lemn de brad. Pronaosul are partea vestică de formă poligonală, fiind luminat printr-o fereastră simplă. El are o boltă octogonală cu laturile inegale. Între pronaos și naos se află un perete din grinzi, având o deschidere centrală dreptunghiulară, încheiată la partea superioară cu un arc format din curbe și contracurbe.

Tavanul naosului are înspre est o boltă octogonală, cu laturile egale, iar înspre vest un tavan drept, lat de 2 metri, realizat din bârne cioplite și rezemat pe pereții longitudinali ai bisericii. Pe pereții laterali ai naosului se află două ferestre.

Între catapeteasmă și absida altarului se află două decroșuri simetrice pe laturile de nord și de sud, unde sunt dispuse proscomidiarul și diaconiconul. Bolta altarului este octogonală, cu laturile inegale. Absida altarului are o formă semipoligonală, cu dimensiunile de 4.70 m x 4.80 m. Altarul este luminat printr-o fereastră, aflată în partea de est și având dimensiunile de 1.10 m x 0.80 m.

Pictura altarului bisericii a fost realizată în anul 1808 de către Kiril Zugravul, în tehnica tempera, chiar pe bârnele de lemn, iar bolțile sunt zugrăvite în culori simple.

Articole de interes


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina