»  » Staţiunea turistică Vatra Dornei
 Cazare Bucovina  Vatra Dornei 3 3994
Nu sunt păreri

Staţiunea turistică Vatra Dornei

Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Vatra Dornei (maghiara Dornavátra) este un municipiu din judetul Suceava, Bucovina, România.

Istoria orasului
O legenda pastrata în memoria Dornelor, care atesta existenta Dornei înca de pe vremea întemeierii statului Moldovei, leaga numele localitatii de o dragoste tragica a întemeietorului Moldovei , Dragos Voda. Acesta s-ar fi îndragostit de pastorita localnica Dorina, pe care a ucis-o dintr-o greseala si, în amintirea ei, a decis ca apa lânga care s-a petrecut drama sa poarte numele ei.

O explicatie stiintifica a toponimicului “Dorna” este greu de oferit. Dictionarul Limbii române editat de Academia RPR în 1958, explica notiunea “dorna” prin bulboana sau vale cu apa. Slavii au numit asezarea mlastinoasa “Dolina”, romanii au numit-o “Durnacum” iar la români a ajuns Dorina, care prin eliminarea vocalei “i” si prin rotacismul specific limbii române, a devenit Dorna.

Din izvoare istorice mai retinem ca la 14 mai 1600 Mihai Viteazu, a trimis spre Moldova armata condusa de generalul sau Baba Novac. Acesta a urmat drumul prin Cândreni, peste Mestecanis, spre Câmpulung si apoi spre Suceava, în urmarirea domnului Moldovei Ieremia Movila.

Dupa anul 1775, Dorna intra sub stapânire austriaca si locuitorii au devenit iobagi ai domeniului împaratesc Câmpulung. Faptul a generat conflicte care au durat aproape un secol. Locuitorilor li s-au luat drepturile la cârciumarit, pescuit, morarit, li s-au pus taxe pe fânete si paduri si au fost obligati sa presteze munci neplatite la diferite lucrari edilitare initiate de coroana. De asemenea, ei trebuiau sa dea autoritatii biruri în natura (gaini, lâna si lemne). Pe teritoriul târgului Dornei s-au desfasurat numeroase conflicte sângeroase care au sfârsit prin însemnate pierderi de vieti omenesti. În 1884, o sentinta a autoritatilor austriece pedepsea formal pe unul dintre opresorii locali cu o “dojana severa”.

Locuitorii Dornelor au încercat sa puna capat opresiunilor si nemultumirilor prin plângeri repetate la împarat si la autoritatile locale dar ele n-au putut fi solutionate pâna în jurul anului 1850, când a fost abrogata vechea constitutie austriaca si a început perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evolutia edilitara si urbanistica a localitatii Dorna a fost puternic marcata de descoperirea uriaselor rezerve de ape minerale raspândite pe o suprafata de mai multe zeci de kilometri patrati si cunoscute de ciobanii locului înca pe la anul 1750, care le-au botezat izvoare cu “burcut” , nume împrumutat probabil din maghiarul “borviz”. O cercetare stiintifica a apelor minerale din Tinutul Dornelor este cunoscuta în literatura de specialitate în jurul anilor 1790. Chimistul Hacquette de Nürnberg a realizat în aceasta perioada o analiza relativ completa a apelor din Dorna si din localitatile limitrofe Cândreni si Sar. Recunoasterea oficiala a importantei izvoarelor minerale si o analiza completa a lor, se datoreaza studiilor din anul 1805 ale doctorului Ignatziu Plusch. Acesta s-a ocupat mai întâi de apele minerale din Poiana Negri pentru ca apoi, sub numarul 1841 din anul 1810, sa înainteze autoritatilor de la Viena primele semnale despre starea dezastruoasa a bailor din Vatra Dornei si a izvorului din Poiana Negri, cu o propunere de relativa sistematizare a lor.

Din scrierile si rapoartele doctorului Plusch aflam ca în forma lor primara, baile se faceau cu apa scoasa de bolnavi din fântâna Izvorului Ioan, situata la numai 200 de pasi de drumul împaratesc. Prepararea bailor se facea la domiciliul bolnavilor. Din acest motiv doctorul Plusch propune amenajarea statiunii pe proprietatea particulara a numitului Cratzer, cu ajutorul tehnic si material al proprietarului minelor din Iacobeni Manz de Mariense.

Proiectul de amenajare al bailor propus de doctorul Plusch, a fost aprobat prin Decretul administratiei din 17 ianuarie 1811 iar inginerul Buholzer a primit ordinul sa construiasca o cladire cu sase cazi de baie la care apa minerala era adusa printr-o teava si continua sa curga prin jgheaburi.

În anul 1870 Fondul Bisericesc Român a cumparat Baile Vatra Dornei, cunoscute sub numele de Institutul Balnear, împreuna cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale. Pentru bolnavi s-a zidit un imobil cu 20 de cabine, pe locul unde ulterior s-a construit Hotelul numarul unu si Cazinoul.

O descriere a statiunii în jurul anilor 1880-1895 o aflam din însemnarile inginerului Crasuschi, fost director al minelor din Iacobeni. Izvoarele erau captate în mod primitiv. Acestea prezentau niste gauri patrate împrejmuite cu bârne si acoperite cu coaja de brad, fara nici o izolare. Aceste gropi erau umplute cu apa cu rugina murdara, în care cântau broastele. Din aceste izvoare curgea apa prin niste jgheaburi, în butoaie deschise asezate pe bârne. Din aceste butoaie apa curgea prin tevi de metal spre locul unde era încalzita si de acolo la cazi. În total pe teritoriul localitatii Vatra Dornei au fost puse în valoare 15 izvoare de ape minerale.

O etapa noua în dezvoltarea statiunii balneare s-a înregistrat în anul 1895. La aceasta data geologul Stur a întreprins un studiu geologic al statiunii Vatra Dornei si al terenului pe care era amplasata. În baza acestui studiu s-a proiectat si dezvoltat statiunea dupa 1895.

În anul 1899, principalele obiective ale statiunii balneoclimaterice Vatra Dornei au fost terminate si inaugurate. Între acestea s-a numarat Izvorul Ioan botezat în timp Izvorul Unirea, Izvorul Ferdinand si Izvorul Sentinela aflate în vecinatatea Cazinoului. Descoperit în anul 1871, actualul Izvor Sentinela a fost amenajat de fostul director al minelor din Iacobeni în anul 1897. Initial, el a purtat numele fostului ministru al agriculturii al Imperiului Habsburgic numindu-se Izvorul Falkenhein, dar românii din Dorna constituiti între 1898-1901 în Societatea culturala patriotica Sentinela hotarasc sa acorde numele institutiei lor acestui izvor renumit.

Dupa 1948 izvorul s-a numit 23 August si a revenit la vechiul sau nume Sentinela dupa evenimentele din decembrie 1989. Printre edificiile devenite monumente arhitectonice ale localitatii se numara si stabilimentul balnear construit în anul 1895, în care se executau proceduri cu ape carbogazoase si namol de Dorna. Localitatea Vatra Dornei s-a dezvoltat începând din secolul XVIII în jurul statiunii balneare si concomitent cu aceasta. Pâna în anul 1774 Dorna a fost dependenta de Ocolul Câmpulung si din aceasta cauza nu avea nici sigiliu, nici vornic. Dreptul de a avea sigiliu si vornic sau primar a fost dobândit abia în anul 1823, dar localitatea a continuat sa existe sub suzeranitatea vornicului de Câmpulung pâna în 1853.

În anii de dupa 1853 surse scrise ale istoriei locale pomenesc despre rascoalele dornenilor împotriva recrutarii cu sila, despre constructia în 1830 a Podului armeanului care traversa râul Bistrita în zona Chilia si despre nenumarate persecutii la care au fost supusi locuitorii tinutului Dornei de catre stapânirea habsburgica.

În anul 1848, în timpul primariatului lui George Burca s-a construit în locul actualului pod de la piata, un pod care s-a numit “al vicilicilor” (participanti dorneni la evenimentele revolutionare de la sfârsitul secolului 18).

Un an mai târziu, în 1849, Bucovina a fost dezlipita de Galitia si ridicata la rangul de ducat. Aceasta actiune a permis ridicarea satului Dorna la rangul de târg în 1855 si înscrierea sa în actele oficiale ale stapânirii habsburgice sub numele “Vatra Dornei”. La 9 septembrie al aceluiasi an s-a înfiintat la Vatra Dornei Oficiul Mixt de Judet Dorna similar cu institutia prefecturii.

În anii urmatori istoria locului pomeneste tot mai des despre nemultumirile dornenilor, despre înfatisarile lor cu plângeri la împaratul Franz Joseph, despre implicarea unor mari personalitasi ale vremii ca de pilda Eudoxiu Hurmuzachi în lupta lor pentru emancipare sociala si administrativa.

Dupa anul 1872, când a fost desfiintat Domeniul Imperial Câmpulung si se crease, cu patru ani în urma, Prefectura Câmpulungului, a început dezvoltarea administrativa a localitatii în strânsa legatura cu dezvoltarea statiunii balneare.

Între 1850 si 1875 la Dorna s-au perindat mai multi vornici si primari. “În anul 1875 , scrie ziarul Desteptarea din Cernauti, Vatra Dornei nu mai era un sat ci târg si noul comitet comunal de acolo era în mare încurcatura fiindca nu avea nici un om potrivit de primar. În ziua alegerii primarului capitanul vine la Vatra Dornei, cheama noul comitet ales si îi spune ca ar fi bine sa aleaga primar un om cu carte, pentru ca Vatra Dornei îi acum târg si un om fara carte n-ar putea cârmui o comuna ca aceasta. Toti carturarii din noul comitet au spus la vorba capitanului “Amin”, numai Vasile Deac a zis fara sfiala “Nu” desi el a fost si este om fara carte. Întrebându-l capitanul pe Deac cine socoate ca ar fi bun de primar, Deac a raspuns: “Eu socot ca as fi cel mai bun!” si stiti ce s-a întâmplat? Toti carturarii din comuna au strigat “Da! Daca Deac se primeste sa fie primar, apoi el îi cel mai bun!”.

Instalarea lui Vasile Deac în functia de primar al orasului, a coincis cu perioada când se studia de catre oamenii de stiinta ai vremii si de catre administratia Bucovinei si a Câmpulungului dezvoltarea statiunii balneare Vatra Dornei.

În deceniul urmator instalarii lui Deac, Fondul Bisericesc din Cernauti devine proprietarul izvoarelor de ape minerale si al asa-zisului institut balnear. În aceasta conjunctura se punea tot mai acut problema dezvoltarii bailor la nivelul edilitar al statiunilor cunoscute deja în Europa. Ajutat de arhitecti si oameni de stiinta, proprietarul bailor a întocmit un proiect pentru construirea unor edificii de tratament, cazare si petrecere a timpului liber, pe care dorea sa-l materializeze în afara dezvoltarii urbanistice a localitatii.

Proiectul Fondului Bisericesc a fost supus în anul 1883 aprobarii împaratului Franz Joseph si prin aprobarea acestuia, proiectul a capatat posibilitatea intrarii în executie. Primarului Vasile Deac modul de a gândi al autoritatilor Fondului Bisericesc nu i-a convenit si, consultându-se cu arhitecti si oameni de stiinta recunoscuti în epoca, a ajuns la concluzia ca singura posibilitate de a forta dezvoltarea târgului concomitent cu statiunea balneara, era solicitarea unei audiente la împaratul Franz Joseph. A obtinut audienta la împarat în anul 1886 si odata cu aceasta aprobarea pentru dezvoltarea urbanistica a localitatii Vatra Dornei, pe teritoriul central al careia urmau sa fie instalate Palatul Comunal, Palatul National, cladirea Scolii primare, Gara mare si Gara Bai, Biserica catolica si Templul evreiesc.

Pentru început si având rezervata suma de 60.000 de coroane pentru construirea Palatului Comunal si 30.000 de coroane pentru zidirea unei scoli românesti de trei clase, el a trecut la executia proiectelor. Lucrarile constructiilor aprobate de împarat au fost conduse de un mester italian care s-a instalat în Vatra Dornei pe cheltuiala primariei si în anul 1895 s-au început lucrarile de constructie a Palatului Comunal care s-au desfasurat în acelasi timp cu lucrarile de constructie ale scolii generale.

În însemnarile unor carturari ai vremii ni se confirma ca în localul Palatului Comunal functiona si un han, în locul hanurilor care au disparut pâna la finele deceniului al 8-lea si un restaurant, care a dainuit pâna la 1938.

În toamna anului 1897 a fost data în folosinta si cladirea Scolii generale (astazi Scoala nr. 1). Înainte de a se încheia lucrarile de constructii ale Palatului Comunal, Vasile Deac a început lucrarile de constructie a Palatului National, care urma sa adaposteasca sediul Societatii culturale si al cabinetului de citire “Sentinela”. “Sentinela” a fost prima asociasie patriotica a românilor din Vatra Dornei si a actionat consecvent pentru izbândirea idealurilor nationale. În timpul mandatului lui Vasile Deac s-au construit de asemenea, în anul 1902, Gara CFR cunoscuta sub numele de Gara Mare care a legat pentru prima data Suceava de Vatra Dornei si a început constructia Garii Vatra Dornei Bai, care a fost data în folosinta dupa decesul vrednicului primar. Tot în timpul mandatului lui Vasile Deac au fost concepute si – partial demarate – lucrarile Templului evreiesc si a Bisericii catolice. Aceasta a fost lovita de doua obuze în timpul primului razboi mondial, care sunt vizibile si astazi în peretele estic.

Vatra Dornei a fost declarat oras al imperiului austro-ungar la 17 decembrie 1907. Primul razboi mondial a adus luptele pe creasta muntilor din jurul orasului Vatra Dornei transformându-l pe acesta si statiunea într-o fortareata armata a austro-ungarilor. Stationarea trupelor la Vatra Dornei a durat aproape doi ani, timp în care au fost distruse si orasul si statiunea, dar dupa unirea Bucovinei cu Regatul României s-a pus problema refacerii si administrarii bailor. În anul 1919 s-a format un consortiu care a luat în arenda stabilimentele balneare pe termen de un an. Actiunea s-a repetat în 1920, 1921 si 1922 dar conditiile de arendare erau nefavorabile administratorului (Fondului Bisericesc) pentru ca ofereau arendatilor venituri uriase în timp ce câstigul proprietarului era derizoriu.

Ulterior, s-a stabilit printr-o licitatie trecerea în administrarea aceluiasi consortiu a bailor pe termen de 20 de ani, dar câstigatorul licitatiei nu si-a îndeplinit obligatiile ci, dimpotriva, a initiat câteva actiuni pentru repudierea drepturilor Fondului Bisericesc. Litigiul a fost terminat prin interventia ministrului agriculturii de atunci, prof.dr.Iancu Nistor – care a determinat Statul Român sa permita Fondului Bisericesc exploatarea bailor în regie, oferindu-i trei milioane de lei avans pentru reabilitarea stabilimentelor si restaurarea daunelor aduse în timpul razboiului. Primarul Petru Forfota îi prezenta voievodului Mihai, devenit Regele Mihai I, stabilimentele statiunii balneare în urmatorii termeni: “Publicul ce a vizitat aceasta statiune în anii de dupa razboi a putut fi pe deplin satisfacut în asteptarile sale de ceea ce i se oferea. Bineînteles ca au existat si lipsuri în dezvoltarea statiunii. Lipseste canalizarea, apeductul, asfaltarea sau pavarea strazilor orasului etc. Aceste lucrari nu au putut fi executate pâna acum, din cauza ca au lipsit fondurile necesare. Trebuie stiut ca administratia comunala a acestui oras lupta cu mari greutati financiare din cauza ca veniturile curente nu curg în visteria comunala, dupa cum aproape toti vizitatorii care vin la Vatra Dornei cred. Veniturile directe aduse de statiune apartin Fondului Bisericesc care a fost si înainte de razboi si este si astazi proprietarul stabilimentului de bai. Ori, Fondul Bisericesc nu a contribuit niciodata cu venituri realizate din stabilimentele balneare, cu nimic la lucrarile edilitare ale orasului. În acelasi timp nici taxele de cura încasate de catre fortele comisiei balneare nu intra în visteria administratiei comunale ci sunt folosite în alte scopuri. Administratia comunala a fost si este si azi obligata sa acopere nevoile edilitare ale orasului si statiunii balneare Vatra Dornei numai prin mijloace proprii. Cu toate greutatile acestea nedrepte si ingrate, administratia comunala pe care am cinstea sa o conduc este în prezent pe punctul culminant al sfortarilor sale de a înfiinta apeductul si canalizarea. Îmi fac o prea placuta datorie sa arat ca numai gratie întelegerii pe care am gasit-o la membrii guvernului în frunte cu primul ministru si ministrul de interne Gheorghe Tatarascu si ministrul agriculturii prof. dr. Iancu Nistor, am primit cel mai larg concurs ca în urmatorii trei ani apeductul si canalizarea sa fie realizate.” În acest fel orasul Vatra Dornei si statiunea balneara intrau în perioada lor de emancipare edilitara moderna.

În timpul celui de-al doilea razboi si în special în a doua sa parte, anii 1943-1944, statiunea balneara Vatra Dornei a suferit nenumarate distrugeri. Orânduirea instalata dupa 1945 a preluat baile prin actul nationalizarii de la 11 iunie 1948 si a început o vasta campanie de refacere si modernizare a tuturor obiectivelor care constituiau averea statiunii. Imediat dupa 1950 statiunea balneara Vatra Dornei a intrat în exploatare la întreaga capacitate si pâna în 1989 a continuat sa se dezvolte în toate planurile: medical, de agrement, de odihna etc.
Transporturi
Vatra Dornei se afla la 105 km departare de municipiul Suceava, 40 km de Câmpulung Moldovenesc, 85 km de municipiul Bistrita.

Cel mai apropiat aeroport se afla în municipiul Suceava. Accesul se mai poate face si pe Valea Bistritei, pe soseaua ce leaga municipiul Piatra Neamt de Vatra Dornei (165 km).

Turism
Situata în nordul României, într-o depresiune a Carpatilor Orientali-Depresiunea Dornelor-Vatra Dornei este o localitate turistica foarte cautata datorita apelor termale, peisajului, climei si facilitatilor de practicare a schiului. Orasul-statiune este înconjurat de munti împaduriti: Muntii Giumalau, Muntii Bistrita, Muntii Calimani, Muntii Rodna, Muntii Obcina Mestecanis. Se practica alpinismul si sporturile de iarna, iar localitatea este în acelasi timp si o importanta statiune balneara.
Parcul natural din centrul statiunii, renumit pentru veveritele sale, precum si cazinoul amintesc de faimoasele statiuni balneare din vestul Europei. În oras, cele mai interesante atractii turistice sunt Muzeul etnografic al Bucovinei si Muzeul vânatorii si al Stiintelor naturale. Cei care vor sa exploreze împrejurimile au la dispozitie telescaunul care acopera distanta dintre oras si Dealul Negru, sau pot pleca în excursii la Poiana Negri si Poiana Stampei, renumite pentru izvoarele lor minerale.

În perioada sezonului rece turistilor le stau la dispozitie doua pârtii de schi: Pârtia de schi Dealu Negru, care are o lungime de 3000 m, cu o diferenta de nivel de 400 m si pârtia de schi Parc, de 900 m lungime, cu o înclinare medie de 28,5 grade si diferenta de nivel 150 m. Pârtia de schi Dealu Negru este cea care beneficiaza de instalatia de transport cu telescaun, iar pârtia de schi Parc este dotata cu un baby-schi -pentru copii- si un teleschi.Pârtia Dealu Negru are o dificultate medie fiind destinata mai degraba schiorilor amatori decât celor profesionisti, având si pante mai abrupte, dar care nu provoaca probleme practicantilor acestui sport. Durata de urcare cu telescaunul este de aproximativ 20 de minute, timp în care iubitorii de munte pot admira peisajele pitoresti ale câtorva masive muntoase ce înconjoara depresiunea, cum ar fi: Muntii Giumalau, Muntii Bistrita, Muntii Calimani, Muntii Rodna, Muntii Suhard si Muntii Obcina Mestecanis. Transportul cu telescaun este disponibil în toate anotimpurile, dar cel mai solicitat este vara si iarna.

Forme de relief
Depresiune intramontana: altitudinea variaza în jurul valorii de 800 m;

Limite:

Nord-Est – Barnarel (1.321 m) – Masivul Rarau-Giumalau;
Sud – Dealu Negru (1.302 m) – Masivul Calimani;
Nord – Runc (1.149 m) – Masivul Suhard.

Reteaua hidrografica
Vatra Dornei se afla la confluenta râurilor Bistrita Aurie si Dorna si este traversat de pârâurile: Argestru, Chilia, Colacelu, Rosu, Negresti.

Formatiuni geologice
Geologia teritoriului este în întregime formata din sisturi cristaline (Muntii Suhard în Nord) si de natura vulcanica (Muntii Calimani în Sud)

Clima
temperatura medie anuala: 5,2 grade Celsius;
în luna iulie media este de +15 grade Celsius, iar în luna ianuarie este de -6 grade Celsius;
temperaturi extreme: + 36,4 grade Celsius (18 iulie 1904), -36,5 grade Celsius (13 ianuarie 1950).

Precipitatii
precipitatiile sunt abundente: aprox. 800 mm
zile cu zapada: aproximativ 120 zile/an
presiunea atmosferica: 690 mm (ianuarie), septembrie (694 mm)
cea mai lunga perioada ploioasa: august 1908 (14 zile).

Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina

InBucovina.ro

Fii la curent cu noutăţile pe InBucovina.ro !