Biserica Mirauti
Imagini din Zona:
Biserica “Sf. Gheorghe” din Suceava, cunoscuta ?i sub denumirea de Biserica Mirau?i, este o biserica ortodoxa construita în secolul al XIV-lea ?i apoi reconstruita în secolul al XVII-lea în municipiul Suceava. Ea se afla situata pe Str. Mirau?i nr. 17, în apropiere de Curtea Domneasca. Are hramul Sfântul Gheorghe, sarbatorit în fiecare an în ziua de 23 aprilie.
Între anii 1402-1522, Biserica Mirau?i a îndeplinit rolul de catedrala mitropolitana a Moldovei.
Biserica Sf. Gheorghe-Mirau?i din Suceava a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din jude?ul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-m-A-05475. Ea este considerata a fi cea mai veche biserica din ora?ul Suceava.
Istoric
Prima biserica
Biserica Mirau?i este considerata de unii cercetatori ca fiind una dintre cele mai vechi biserici din Moldova. A fost construita la sfâr?itul secolului al XIV-lea de catre domnitorul Petru I Mu?at (1375-1391) în partea de nord-est a ora?ului, pe vechea Uli?a a Datornicilor, în apropierea Ceta?ii de Scaun a Sucevei. În anul 1388, domnitorul mutase, din ra?iuni diplomatice, capitala Moldovei la Suceava ?i aici trebuia sa se afle ?i centrul bisericesc al statului.
Biserica a primit hramul Sfântul Gheorghe – purtatorul de biruin?a ?i a fost o construc?ie de mare amploare (19×12,5 m), în raport cu alte laca?uri de cult ale vremii. Nu avea abside laterale ?i nici contraforturi ?i se presupunea ca avea o structura în cruce greaca înscrisa, de timp complex. Biserica era înconjurata de un cimitir.
La propunerea domnului Petru Mu?at, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Mu?at, egumen al Maînastirii Neam? ?i ruda cu domnitorul, ca episcop al Ceta?ii Albe. La scurta vreme, este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenica refuza sa-l recunoasca. Abia la 26 iulie 1401, la staruin?a domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca întâistatator în scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava.
În anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Alba ?i a?ezat aici moa?tele Sfântului Ioan cel Nou într-o racla ferecata cu argint. Dupa cum precizeaza cronicarul Grigore Ureche (circa 1590-1647), “în 2 ai a domnii lui, fiind? mai intreg ?i mai cu minte decât cei trecu?i înaintea domnii lui ?i multu tragând ?i râvnind? spre folosul sufletului sau, adus-au cu mare cheltuiala sa, den ?ara pagâna, sfintele mo?tii a marelui mucenic Ioan Novii ?i li-au pus într-a sa svânta cetate, ce este în ora?ul Sucévii, cu mare cinste ?i pohvala, de a ferirea domnii sale ?i paza scaunului sau”.
Începând din anul 1402, acest laca? de cult a îndeplinit rolul de sediu al Mitropoliei Moldovei, fiind cunoscut astazi ?i sub denumirea de Mitropolia Veche. Biserica a fost catedrala mitropolitana a Moldovei pâna construirea noii biserici cu hramul Sf. Gheorghe din componen?a Manastirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522), în timpul domnitorilor Bogdan al III-lea ?i ?tefani?a Voda.
Dupa unele surse (o scrisoare trimisa de arhiereul Narcis Cre?ulescu catre preotul Simion Florea Marian), numele de Mirau?i provine de la faptul ca aici erau mirui?i domnii Moldovei înainte de a fi înscauna?i. Aici a fost uns ca domn al Moldovei ?i voievodul ?tefan cel Mare. Alte surse spun ca numele ar proveni de la o familie boiereasca (Mirea sau Mereu?a) pe al carei teren sau în apropierea careia a fost construita biserica. Teoria se bazeaza pe existen?a unui document de mo?tenire datând din perioada stapânirii austriece (1785).
Domnitorul ?tefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirau?i danii domne?ti (mori, hele?tee, stupi). Tot aici, a fost înmormântata ?i prima sa so?ie, Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici ?i fiica principelui Olelco. Ea a decedat la data de 25 noiembrie 1467.
În anul 1513, Biserica Mirau?i a fost puternic devastata de un incendiu; cu toate acestea se pare ca ea n-a fost abandonata ci, foarte probabil, reparata ?i reconstruita, de vreme ce o cronica anonima germana târzie men?ioneaza pastrarea în continuare a moa?telor Sf. Ioan cel Nou în aceasta biserica pâna în 1589, când domnitorul Petru ?chiopul (1574-1577, 1578-1579 ?i 1583-1591) le-a mutat în noua catedrala.
Ca urmare a devastarii catedralei mitropolitane, Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517) a început în anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrala mitropolitana, a carei construc?ie a fost finalizata în 1522.
Reconstruc?ia bisericii ?i ruinarea ei
Biserica a fost reparata ?i apoi reconstruita pe locul celei vechi, caracteristicile arhitecturale ?i decorative ale noii biserici încadrând-o printre construc?iile din prima jumatate a secolului al XVII-lea. În zidul turlei au fost descoperite o moneda suedeza cu monograma G.A. = Gustav Adolf (1611-1632) ?i una poloneza de pe vremea domniei lui Sigismund al III-lea (1587-1632). Nu se cunoa?te înfa?i?area vechii biserici, presupunându-se doar ca actuala biserica, cu excep?ia clopotni?ei, ar urma planul vechii construc?ii. Lucrarile ulterioare de restaurare au dus la nepastrarea picturii originale.
Dupa anul 1700, an în care se mai îngropau înca mor?ii în cimitirul de lânga biserica, are loc ruinarea ?i parasirea definitiva a Bisericii Mirau?i. Dupa ocuparea Bucovinei de catre Imperiul Habsburgic (1775), se observa o atitudine potrivnica a autorita?ilor cu privire la conservarea bisericii. În anul 1992, dr. Gutter W. cere ?i prime?te de la comisarul ora?ului, Georgievici, aprobarea sa demoleze biserica, pentru a avea piatra cu care sa-?i construiasca o casa în Suceava. În cererea sa, el argumenteaza ca în ora? sunt patru biserici în stare buna ?i doua biserici parasite ?i aproape ruinate ?i ca popula?ia din Suceava este redusa numeric ?i nu-i trebuie mai mult de doua-trei biserici, ?deoarece, acum, biserica mitropoliei e prea mult, fiind mai întotdeuna de?arta?.
Într-o peti?ie înaintata la 25 ianuarie 1792 de catre târgove?ii suceveni catre guvernul Bucovinei se cere “ca biserica Mitropolia veche ce au ramas însa acum întreaga sa nu se strice”.
Scapata de demolare, biserica începe sa fie râvnita de catre comunitatea luterana din ora?. În anul 1815, etnicii germani cer sa primeasca Biserica Mirau?i pentru a-?i ?ine acolo slujbele religioase. Biserica scapa ?i de aceasta data, dar nu pentru multa vreme. În 1825, aici se stabile?te o magazie pentru o unitate militara încartiruita în zona, iar din 1854, cladirea bisericii a fost arendata unor negustori, ca depozit de piele.
Biserica dupa restaurarea coordonata de Romstorfer
În anul 1880, marele patriot român Eudoxiu Hurmuzachi, în în?elegere cu curatorul Constantin Turtureanu ?i cu mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici al Bucovinei hotara?te sa restaureze stravechiul laca? de cult. Aprobarea autorita?ilor de la Cernau?i a fost ob?inuta abia în anul 1886.
Între anii 1898-1901, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a condus o importanta ?i ampla ac?iune de restaurare care a facut ca biserica sa arate a?a cum se prezinta astazi. Restaurarea a introdus elemente noi în componen?a arhitecturala a bisericii:
taieturile col?urilor bazei patrate;
introducerea profilaturilor bogate de corni?a;
construirea unei u?i de intrare în ve?mântar din afara;
apari?ia a câte unui gol patrat la partea superioara a zidurilor celor doua abside laterale cu coresponden?a în naos, necesare pentru ventilarea suplimentara a bisericii.
Cu acest prilej, între 1898-1903, pictorul vienez Karl Jobst a pictat interiorul bisericii în tempera, într-o factura occidentalizanta (stilul art nouveau). Cheltuielile de restaurare au fost suportate de Fondul religionar greco-ortodox al Bucovinei. Biserica a fost resfin?ita în anul 1903 de catre IPS Vladimir de Repta, Arhiepiscop al Cernau?ilor ?i Mitropolit al Bucovinei.
Acustica deosebita a bisericii Mirau?i nu se datoreaza unui calcul al rezonan?elor unghiulare, ci unei tehnici cu totul aparte. În timpul restaurarilor efectuate între 1897-1898, când s-au demolat boltiturile ruinei, s-au descoperit în ele ni?te oale de lut, care, fiind zidite în perete, produceau rezonan?e, ca ?i porumbeii de la Curtea de Arge?.
Pâna la începutul anului 1919, Biserica Mirau?i a ramas închisa. În acel an, parohul Bisericii ?Sf. Dumitru? din Suceava a facut o cerere catre Mitropolia Bucovinei pentru a prelua Biserica Mirau?i ca filiala a parohiei sale, deoarece biserica sa era în repara?ii. La 1 aprilie 1919, Consistoriul arhiepiscopesc de la Cernau?i dispune egumenului Manastirii ?Sf. Ioan cel Nou din Suceava? sa predea laca?ul de cult parohului de la Biserica ?Sf. Dumitru? pentru a folosi biserica pe durata repara?iilor la Biserica ?Sf. Dumitru?. Abia la 25 ianuarie 1926, Biserica a fost scoasa din cadrul parohiei sus amintite.
În anul 1923 a fost amplasata o cruce de piatra în curtea bisericii, fiind sfin?ita de catre IPS Mitropolit Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei.
În anul 1957, prin hotarârea IPS Mitropolit Iustin Moisescu al Moldovei ?i Sucevei, Biserica Mirau?i a primit statutul de biserica parohiala, iar ca paroh a fost numit preotul Gheorghe Coclici. Cercetarile arheologice din 1976 au scos la iveala temeliile bisericii ridicate în vremea lui Petru I Mu?at.
Necropola voievodala
În perioada 1990-2001 s-a efectuat o noua serie de lucrari de restaurare. Cercetarile arheologice au dus la gasirea a 32 morminte.
La restaurarea din 1996-1997, aici s-a descoperit o cripta funerara aflata într-o stare aproape intacta. Sicriele aflate aici au dus la identificarea mormintelor lui Petru I Mu?at ?i al Doamnei Evdochia de Kiev (Evdokia Olelkovici) (prima so?ie a lui ?tefan cel Mare). Pâna atunci, locul înmormântarii domnitorului era necunoscut, iar cel al Doamnei Evdochia era presupus de Nicolae Iorga a fi la Manastirea Probota.
În 1996 a fost identificat mormântul Doamnei Evdochia dupa piatra funerara descoperita la Mirau?i. În prezent, piatra tombala se afla la Muzeul de Istorie din Suceava.
În toamna anului 1997 a fost descoperit în biserica, în naos, un cavou de caramida, în care se afla un sicriu trapezoidal cu oseminte ?i urme textile. Mormântul a fost identificat ca apar?inând domnitorului Petru Mu?at, dupa costumul voievodal, pastrat în stare foarte buna. Mormântul a fost acoperit cu pardoseala în timpul restaurarii bisericii de catre echipa lui Romstorfer pentru a se lasa credincio?ilor mai mult loc pentru rugaciune. Deoarece costumul voievodului este singurul ve?mânt domnesc din secolul al XIV-lea din Europa Centrala ?i de Est, premierul Mugur Isarescu a alocat o suma de bani din fondul aflat la Guvern, pentru conservarea sa. În prezent, costumul este expus la Muzeul de Istorie din Suceava.
Arhitectura bisericii
Din punct de vedere structural ?i decorativ, Biserica Mirau?i se încadreaza în perioada de dezvoltare a artei moldovene?ti sub influen?a artei muntene?ti, perioada deschisa de construirea Bisericii Galata. Elementele caracteristice acestei perioade care se întâlnesc la Biserica Mirau?i sunt urmatoarele:
înlocuirea peretelui despar?itor dintre pronaos ?i naos cu doi pila?tri lega?i prin arcade;
prezen?a brâului încadrat de doua rânduri de caramizi dispuse sub forma de “din?i de ferastrau”;
ferestre terminate în partea superioara prin acolade;
colonete semicirculare angajate unite prin arcuri, la turla etc.
Biserica Mirau?i are plan triconc, având un turn clopotni?a alipit zidului sudic al pronaosului.
Un comentariu la Biserica Mirauti
Istoricii sunt de parree ca Biserica din Densus se afla in Tara Hategului, IN JUDETUL HUNEDOARA si nicidecum in Caras-Severin, cum s-a prezentat la analog tv. Este un monument istoric remarcabil, aflat nu foarte departe de capitala Daciei Romane, Ulpia Traiana Sarmizegetusa (a nu se confunda cu capitala Regatului Dac, Sarmizegetusa Regia!). In Evul Mediu se practica pe larg refolosirea materialelor de constructie provenite de la edificiile antice, in cazul nostru romane. Zona in cauza este superba, la fel si bisericile de la Streisangeorgiu si Santamaria Orlea, apropiate de Densus. In concluzie, va rugam sa rectificati stirea. Totodata, felicitari postului ca atrage atentia publicului asupra monumentelor istorice din zona noastra. Poate demarati o rubrica speciala la stiri dedicata si altor monumente din cele trei judete.