»  »  » Putna – Sucevita pe Valea Bercheza
 Cazare Bucovina  Putna 28 64855
Nu sunt păreri

Putna – Sucevita pe Valea Bercheza

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Traseul cel mai frecventat şi totodată cel mai uşor Putna-Suceviţa porneşte din gara Putna ca şi traseul Putna – Suceviţa pe valea pârâului Viţău (foto 1). Ne înscriem pe drumul din foto 1 unde la  aproape 200 m mai departe de gară, la o mică intersecţie în faţa unei fabrici de cherestea (foto 2), se desprinde spre stânga valea Viţău. Noi ne abatem însă la dreapta şi imediat iar la stânga, urmărind drumul asfaltat şi apoi betonat, prin sat. La una din case admirăm măiestria îmbinării lemnului (foto 3).  În câteva minute ajungem iar la o intersecţie de unde ne abatem de asemenea la stânga pe podul din foto 4. Înainte de a trece podul, pe un stâlp, apare şi marcajul cruce albastră pe care îl vom urma până în Suceviţa.

Imediat dupa ce am traversat acest pod, pe partea stângă în sensul de mers, vom avea ca însoţitor pârâul Putnişoara iar pe dreapta casele satului Putna. În circa 30 minute de la plecarea din gară depăşim şi ultimile case din sat după ce traversăm din nou un pod. Mai apar însă unele pensiuni dar le depăşim şi pe acestea. Treptat ajugem pe sub poala unui munte, în stânga noastră, în sensul de mers. În dreapta este o poiană vastă. După ce depăşim iar un podeţ peste un pârâu lateral, drumul nostru intră în pădure. Depăşim un mic lac pe stânga drumului iar la următorul pod dacă ne abatem puţin de la drumul principal şi coboarâm pe sub acest pod (foto 5) vom întâlni câteva stânci interesante (foto 6). Printre acestea o piatră pare să aibă urme de fosile (foto 7), fosile care au mai fost descoperite pe aici şi cu alte ocazii.

Revenim la drumul principal şi după un scurt parcurs prin pădure ajungem în vecinătatea unei cabane forestiere. Acolo, pe partea dreaptă în sensul de mers, sub un gard, se află un izvor de unde e bine să ne alimentăm cu apă. Tot aici un trunchi căzut este asaltat de diferite specii de ciuperci (foto 8 şi 9). Imediat după cantonul forestier drumul se bifurcă (foto 10). Ne abatem pe cel din stânga. Până aici am făcut în jur de o oră – o oră şi un sfert, de la plecarea din gară. Pe drumul din dreapta este o altă rută spre Suceviţa, cea mai lungă din toate.

Iar traversăm un pod şi ne înscriem pe un drum forestier, numit Strujinoasa. Imediat după ce traversăm acest pod, spre dreapta faţă de sensul de mers, se desprinde un alt traseu pe care putem ajunge la Suceviţa prin Poiana Crucii. Vara plante multicolore se găsesc pe marginile acestui drum şi pe al poalele pădurilor prin care trece (foto 11). Din nou inundaţiile care s-au abătut şi pe aici au lăsat urme, au apărut mici pereţi uneori cu forme ciudate (foto 12). Undeva mai încolo, unde apa a rupt destul de tare drumul şi acum e construit altul dar se mai văd şi urmele celui vechi, se află un foarte mic afluent al pârâului pe care îl urmărim îndeaproape (foto 13). Dacă ne abatem circa 100 de metri pe acest afluent, vom întâlni un mic sector de chei foarte spectaculoase (foto 14 şi 15). Revenim la drumul principal şi dupa circa o ora şi 15 minute de la intrarea pe acest drum observăm un munte care pare să bareze valea pe care suntem (foto 16). Este semn că ne apropiem de capătul drumului forestier. Într-adevăr ajungem într-un loc marcat foarte bine chiar şi cu tăblliţe indicatoare, care ne arată că de acum trebuie să suim pe o potecă pe muntele din stânga noastră fată de sensul de mers până aici (foto 17). Poteca se strecoară printre copaci mai tineri (foto 18) şi în aproape 20 minute de urcuş ajungem într-o şa. Dacă vom urca în stânga din şa vom ajunge în Poiana La Mese iar în dreapta în altă poiană celebră, Poiana Crucii. Indiferent spre care poiană vom sui, vom avea parte de urcuşuri abrupte. Ambele trasee spre cele două poieni sunt nemarcate. Pădurea este foarte frumoasă şi aici (foto 19).

Poteca noastră însă coboară pe partea cealaltă a muntelui, înspre Suceviţa. Comparativ avem mai mult de coborât decât am urcat. După aproape 30 minute de coborâre ajungem la capătul drumului forestier, Bercheza, drum care ne va conduce până la mănăstirea Suceviţa. La capătul din amonte al acestui drum suntem întâmpinaţi de o vegetaţie foarte bogată, brusturi şi alte flori. Pe un copac observăm o veveriţă care urcă repede dar este şi curioasă şi ne priveşte de după trunchiul copacului (foto 20).

Mai departe ne înscriem pe drumul forestier care arată foarte frumos şi pe vreme bună (foto 21) şi pe ploaie (foto 22). Pe marginea drumului întâlnim multe flori(foto 23). Depăşim o veche cabană aflată în degradare. După o ploaie porţiunea de drum pe care suntem arată ca în foto 24. După o barieră ajungem la primele case (foto 25) şi pensiuni din vecinătatea satului Suceviţa. Traseul a fost remarcat acum câţiva ani în urmă cu cruce albastră. Facem o fotografie şi spre înapoi (foto 26).

Încă puţin şi dupa ce traversăm podul peste râul Suceviţa ajungem în faţa mănăstirii Suceviţa (foto 27). Valea pe care am coborât, Bercheza (foto 28), se vede foarte bine din vârful dealului despădurit care se observă în foto 27 în spatele mănăstirii Suceviţa.

Durata traseului este de circa 4 ore. Nu ridică dificultăţi deosebite, este marcat foarte bine şi poate fi făcut în orice anotimp.

Articole de interes


Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina