»  »  » Moldova Suliţa – Cârlibaba
 Cazare Bucovina  Cârlibaba 135 89558
Nu sunt păreri

Moldova Suliţa – Cârlibaba

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Moldova Suliţa – Cârlibaba

 După numeroase trasee prin Obcinele Bucovinei ne-am propus şi un traseu mai aparte, de cucerire a celui mai înalt vârf din Obcina Mestecănişului, vârful Lucina, cel mai înalt vârf din obcine, având altitudinea de 1588 m.

Într-o senină dimineaţă de mijloc de iunie am pornit la drum din satul Pojorâta. Ieşind din gară ne deplasăm circa 1 km înspre amonte, pe drumul E 576 până la intersecţia cu DJ 175 care duce spre satul Izvoarele Sucevei. Acolo prindem un microbuz care ne duce însă doar o parte din drum, până în satul Breaza. Din Breaza mai parcurgem încă 11 km până în satul Moldova Suliţa de unde intrăm în traseul propriu-zis.

Din centrul satului ne înscriem pe drumul ce duce spre herghelia de la Lucina (foto 1). Se observă “poarta” de intrare pe acest drum respectiv două vârfuri importante situate de o parte şi de alta a drumului forestier. În foto 2, în dreapta imaginii este vârful Ştirbu (1447 m) iar în foto 3, în stânga drumului faţă de sensul de mers, se află vârful Găina (1455 m). După circa 15 minute după ce ne-am înscris pe acest drum intrăm în Cheile Lucavei (foto 4). Imediat după ce traversăm un pod peste pârâul Lucava se află o masă unde facem un mic popas pentru a admira cheile (foto 5 şi 6). Facem o fotografie şi spre drumul pe care am ajuns până aici (foto 7 şi 8) imagine în care, în ultimul plan, se observă o parte din Obcina Feredeului. Avem timp şi pentru a ne strecura pe sub unul din pereţii calcaroşi (foto 9) de pe versanul stâng geografic al pârâului Lucava pentru a cerceta câteva grote aflate ceva mai sus (foto 10, 11, 12, 13).

Ne înscriem apoi mai departe pe drumul forestier înspre amonte, drum ce urmăreşte îndeaproape pârâul Lucava. După circa o oră ajungem efectiv la o poartă unde este un indicator ce arată că vom intra în zona celebrei herghelii de la Lucina (foto 14). Imediat după ce depăşim această poartă ajungem într-o vastă poiană. Caii de la herghelie pasc aici în voie (foto 15). Pajişti cu flori cât vezi cu ochii (foto 16 şi17). Unele de abea acum înfloresc (foto 18) pe malul firavului pârâu Lucava care aici se strecoară anevoie printre ierburi (foto 19 şi 20).

De la prima intersecţie pe care o întâlnim ne abatem pe drumul din dreapta faţă de sensul de parcurs până aici. Urcăm domol (foto 21) spre câteva grajduri aflate mai sus (foto 22). Dacă vom avea curiozitatea să intrăm in acest grajd vom întâlni câteva iepe împreună cu mânjii lor. Imediat după aceste grajduri poposim în vecinătatea cabanei Lucina. La această cabană putem lăsa bagajele pentru a face un tur în zonă (foto 23 şi 24). Imediat mai sus de cabană, înainte de a ajunge la un alt grajd pentru cai(foto 25), tot pe dreapta faţă de sensul de parcurs până aici, se desprinde un drumuşor care urcă spre o mică culme (foto 26). Urcăm pe acel drumuşor. Verdele uimitor al aceie zone precum şi florile de toate culorile ne încântă privirea Trecem pe lângă câţiva pini bătrâni (foto 27 şi 28). Drumul urcă mai departe (foto 29) şi trecem pe lânga multe flori colorate (foto 30).

Traversăm în urcuş o mică porţiune împădurită şi ieşim din nou într-o vastă poiană de unde zărim spre dreapta în depărtare vârful Lucina. Tot pe aici întâlnim arnica. Drumul continuă printr-un peisaj de un verde ireal, flancat pe partea dreaptă în sensul de mers de un gard pitoresc (foto 31). Facem fotografii în toate direcţiile (foto 32, 33 şi 34). Ceva mai încolo ajungem la o intersecţie de drumuşoare unde avem ca reper şi o cruce (foto 35). Deşi ne-am abătut pe drumul din stânga imaginii se poate  merge şi pe drumul din dreapta. În stânga noastră, în depărtare se observă în toată splendoarea creasta şi principalele vârfuri din Munţii Ţibăului (foto 36 şi 37).  Undeva într-o baltă o mulţime de mormoloci stau la soare şi doar prezenţa noastră le tulbură liniştea (foto 38). Pe alocuri întâlnim din nou arnica (foto 39). La un moment dat drumul pe care ne-am înscris se abate spre stânga şi coboară. Din acel loc noi ne abatem spre dreapta, pe liziera pădurii. Peste tot acelaşi verde deosebit şi multe, multe flori (foto 40, 41, 42, 43 şi 44). Coborâm puţin pe nişte urme de căruţă care undeva mai jos traverseză un mic pâlc de copaci spre dreapta faţă de sensul de mers. Vârful Lucina se vede maiestuos în faţa noastră. Începem un urcuş domol pe o pantă plină cu flori spre lizirea altei păduri ce se vede între noi şi vârf. Întâlnim şi plante rare şi de o frumuseţe deosebită, bulbuci, monument al naturii (foto 45, 46, 47 şi 48). Poteca se strecoară pe lângă un gard din lemn. Din loc în loc ne adăpostim la umbra unui brad întâlnit în cale. Undeva mai sus, după ce trecem de un brad rupt de vânt, depăşim şi gardul amintit şi urcăm pe o potecă prin pădure. Pădurea fiind destul de deasă în acest loc, pentru cateva minute nu mai vedem vârful (foto 49). Dar undeva mai sus copacii încep să se rărească şi ieşim din nou în vasta poiană de sub vârful Lucina (foto 50). Panta începe sa fie mai mare (foto 51, 52, 53 şi 54) şi din loc în loc întâlnim păpădii uriaşe. Depăşim câteva mici stânci izolate şi ne înscriem pe o pantă destul de mare. Apoi panta se mai domoleşte iar efortul ne este răsplătit şi de peisaj dar şi de multitudinea florilor (foto 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61).

Încet, încet ajungem pe o culme, foarte aproape de vârf, lângă un gard (foto 62). Peisajul ne lasă fără cuvinte (foto 63, 64, 65, 66, 67, 68). Mai parcurgem foarte puţin şi ajungem în vârf (foto 69). Acolo facem un popas mai lung pentru a admira toata regiunea. Spre sud-vest surprindem aproape toată creasta Munţilor Rodnei cu ale sale vârfuri principale: Pietrosul (2303 m), Puzdrele (2189 m), Ineul (2279 m), Ineuţul (2222 m) şi Roşu (2113 m) (foto 32). Ceva mai la stânga, spre sud distingem în penultimul plan vârful Bâtca Tătărcii (1549 m), al doilea vârf ca mărime din Obcina Mestecănişului iar în ultimul plan vârful Omului (1932 m) din Munţii Suhard (foto 33 şi copy). Spre sud-est se observă vârful Giumalău şi ceva mai la stânga Pietrele Doamnei si vârful Rarău (foto 70, 71, 72, 73). Facem de asemenea o fotografie şi spre partea cealaltă a crestei, respectiv spre nord şi nord-est. Se observă în vale satul Moldova Suliţa, creasta din planul secund este o parte din Obcina Feredeului cu vârful cel mai important – Veju Mare (1494 m) iar în ultimul plan se observă creasta Obcinii Mari (foto 74). Facem o fotografie şi spre vale, spre sud, spre alte grajduri cu cai aflate mai jos, pe unde vom face coborârea de pe vârf (foto 75 şi 76).

Cu greu ne putem despărţi de peisajul care ni se oferă de pe acest vârf. Coborăm urmărind linia de creastă până lângă un mic abrupt stâncos iar de acolo spre grajdurile aflate mai jos. În coborâre (foto 77) fotografiem panta pe care am urcat precum şi florile mai interesante ieşite în cale (foto 78 şi 79). Pe pantele de pe vârful pe care tocmai l-am suit, acelaşi verde cum numai în Bucovina găseşti (foto 80, 81, 82, 83 şi 84). Odată ajunşi la grajdurile din vale ne înscriem pe drumul care coboară spre cabana Lucava (foto 85  – în spate vârful Lucina, 86). Undeva mai jos părăsim drumul principal şi ne abatem pe un altul, spre dreapta faţă de sensul de coborâre (foto 87). Coborâm în valea unui pârâu şi apoi urcăm un mic deal în spatele căruia se afla cabana unde am lasat bagajele.

După un popas în care ne comentăm frumoasele peisaje văzute de pe vârful Lucina părăsim locul şi urcăm pe un drum care se desprinde exact din faţa cabanei şi se îndreaptă spre sud-vest (foto 88). Urcăm încet (foto 89) facând şi o fotografie spre înapoi (foto 90 surprinzând astfel şi zona cabanei şi vârful Lucina în ultimul plan. Odată ajunşi în vârf coborâm domol pe partea cealaltă urmărind alt drum, spre stânga faţă de sensul de urcuş până aici, în ideea de a ajunge în porţiunea golaşă dintre cele două pâlcuri de pădure de pe creasta dealului din ultimul plan spre dreapta în foto 91. Ajungem şi acolo, pe înserate. În acea porţiune suntem pe creasta principală a Obcinii Mestecănişului. Imediat după acea creastă, ceva mai la vale se află o casă izolată lângă care vom monta cortul (foto 92, 93). Soarele se află spre apus şi peisajul rămâne unic (foto 94). Odata cu înserarea liniştea acestor locuri ne îmbie la un somn profund care nu întârzie să ne cuprindă.

A doua zi ne trezim foarte dimineaţă. Cerul este senin, fără urmă de nori. Din vecinătatea cortului facem o fotografie spre următoarea ţintă a excursiei noastre, vârful Bâtca Tătărcii dar surprindem şi vârful Omului din Munţii Suhard (foto 95, 96). Urcăm şi în creasta principală pentru a face o fotografie spre nord, spre valea pe care am urcat până aici. Este ceaţă slabă de partea cealaltă a muntelui, în valea pe care am urcat până aici, valea pârâului Lucina (foto 97), semn de vreme bună.

După masa de dimineaţă strângem bagajele şi pornim din nou la drum urmărind creasta Obcinii Mestecănişului înspre vest. Peisajul este din nou magnific (foto 98). Şi pe aici găsim flori frumoase (foto 99). O casă părăsită completează peisajul (foto 100). Urmăm liziera pădurii din stânga noastră, în sensul de mers (foto 101) şi ajungem în curând la un drum forestier care urcă din vale de la herghelie. Imediat cum ne înscriem pe acest drum, spre stânga faţă de sensul de mers până aici, ajungem la o intersecţie (foto 102) de la care ne abatem spre dreapta şi intrăm într-o pădure de conifere. Urcăm pe acest drum unde avem parte de răcoarea pe care numai o pădure adâncă de brad ne-o poate oferi. Undeva mai sus ajungem la o nouă intersecţie de unde ne abatem din nou la dreapta faţă de sensul de mers până aici. Pe acest ultim drum întâlnim şi un izvor cu apă rece care ne mai domoleşte setea. Încă puţin şi ajungem la intrarea într-o vastă poiană aflată în partea nordică a vârfului Bâtca Tătărcii (foto 103). Mai parcurgem foarte puţin (foto 104) până la o stână (foto 105 şi 106) unde de asemenea lăsăm bagajele pentru a putea urca mai lejer vârful. Apoi ne înscriem pe o pantă la început mai domoală (foto 107) dar apoi accentuată, pe un culoar golaş, înspre vârf. Urcăm încet admirând din nou peisajul şi ajungem în vârf (foto 108). Dacă ne deplasăm de la vârf ceva mai la vale, înspre sud, spre un vârf secundar, vom avea din nou parte de o privelişte de vis. Înspre sud-vest Munţii Rodnei (foto 109), spre dreapta se observă munţii Ţibăului (foto 110) iar ceva mai spre stânga, în vale se observă satul terminus al călătoriei noastre, Cârlibaba şi o bună parte din Munţii Suhardului precum şi impunătorul vârf, Omului, cel mai înalt din acest masiv (foto 111). Spre est din nou Giumalaul şi Rarăul. Înspre vest, la poalele imensei piramide care este vârful Bâtca Tătărcii, observăm şi drumul pe care vom continua traseul (foto 112). Din nou ne despărţim cu greu de priveliştea de pe acest vârf abrupt (foto 113). Facem calea întoarsă spre stâna la care am lăsat bagajele. De acolo, stând cu faţa spre vârf ne abatem pe dumul care duce spre dreapta lui, pe o curbă de nivel, surprins în imaginea din foto 114. Traversăm o porţiune scurtă din pădurea aflată pe versantul nordic (foto 115) şi ieşim în poiana aflată la sud de vârf (foto 116) de unde facem o fotografie asupra abruptului sudic (foto 117, 118, 119 şi 120). Urmărim mai departe drumul şi imediat intrăm din nou în pădure. Întâlnim undeva un imens covor de muşchi de pădure (foto 121). Nu foarte departe ieşim din nou într-o poiană mai mică dar de unde avem din nou perspectivă spre înapoi asupra vârfului Bâtca Tătărcii.

Începem să pierdem din altitudine ajungând într-o poiană mare unde pe lângă perspectiva pe care ne-o oferă Munţii Rodnei observăm şi un capăt de drum de munte spre care ne abatem spre stânga în coborâre (foto 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128 şi 129). Acel drumeag ne conduce la o stână (foto 130), stâna Rebenciuc, unde câţiva câini latră cu putere la noi dar ne liniştim văzând că sunt legaţi. Ciobanul şi câteva ajutoare ne întâmpină şi ne poftesc şi în stână unde mai schimbăm câteva vorbe bineînteles după ce suntem serviţi cu urdă şi caş. Apoi, pe o latură a stânii coborâm mai departe pe un drumeag, înspre sud Depăşim o porţiune cu multe tufe de zmeură şi ajungem la valea unui pârâu pe care îl vom urma până în vale. După aproape 50 minute după ce am părăsit stâna ajungem la drumul ce leagă satul Cârlibaba de Izvoarele Sucevei pe valea pâraului Cârlibaba, la circa 3 km amonte de satul Cârlibaba (foto 131). Căldura este foarte mare de aceea undeva mai la vale un pui de şarpe negru încearcă să traverseze drumul (foto 132).

Din loc în loc pragurile artificiale peste pârâul Cârlibaba sunt foarte spectaculoase (foto 133 şi 134). Ajungem şi la intrarea în sat. În foto 135 peste podul din imagine, înspre stânga în această fotografie, se află un alt drum de acces către vârful Bâtca Tătărcii. Noi continuăm traseul spre dreapta în foto 135 unde intrăm în sat şi după circa 10 minute ajungem în centru său, la valea Bistriţei pe DN 18 unde ia sfârşit traseul.

Articole de interes


Cazare în Bucovina