»  »  » Vârful Păuşa
 Cazare Bucovina  Paltinu 38 59358
Nu sunt păreri

Vârful Păuşa

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Unul din vârfurile cele mai spectaculoase din Munţii Obcina Feredeului îl constituie cu siguranţă vârful Păuşa. Deşi este foarte puţin vizitat de turişti acest vârf oferă un minunat punct de belvedere. Se spune că acum câteva sute de ani nişte haiduci, care se ascundeau prin grotele aflate în vecinătatea acestui vârf, au răpit dintr-un sat din împrejurimi o fată pe nume Păuşa şi au dus-o cu ei în împărăţia munţilor. Şi de atunci acest vârf se numeşte Păuşa. Vârful nu se află pe creasta principală dar oferă o imagine foarte bună asupra ei.

Pentru a ajunge pe acest vârf am pornit din apropierea Mănăstirii de la Vatra  Moldoviţei pe drumul ce traversează creasta Obcinii Feredeului şi coboară în partea cealaltă în localitatea Sadova. Parcurgem câţiva km până în satul Paltin iar din centrul acestui sat încă circa 4,5 km până întâlnim, pe partea dreaptă în sensul de urcuş, un parapet din beton, lung de aproape 100 m, ce protejează drumul de eventuale alunecări de teren. În partea din amonte a acestui parapet vom observa un marcaj triunghi galben însă traseul nostru porneşte imediat înainte de  parapet, adică dinspre partea sa din aval. Pe aici se observă o potecă care urcă pe lângă un mic pârâiaş. Poteca este la început mai domoală dar ceva mai sus devine mai abruptă şi se abate, în urcuş, spre stânga. La câteva minute de urcuş, după ce părăsim drumul asfaltat, întâlnim şi un mic izvor unde e bine să ne alimentăm cu apă. Apoi poteca urcă prin pădure şi ajungem la o pădurice destul de deasă, cu brazi tineri, unde avem impresia că poteca se pierde. Vom fi atenţi pentru că apar mai multe potecuţe din direcţii diferite, toate urcând dar care se unesc şi se intersectează de mai multe ori şi care nu se depărtează prea mult unele de altele. E ca şi cum cineva a vrut să facă o nouă potecă ceva mai sus sau mai jos decât precedenta. Prin pădurea destul de întunecoasă din cauza brazilor tineri care au crengile destul de jos, unii chiar până la pământ, întâlnim des ciuperci foarte frumoase ca aspect dar foarte otrăvitoare (foto 1). Panta este destul de mare şi poteca pare să nu se mai termine. La un moment dat poteca se uneşte cu alta, mai largă şi ajungem într-o poiană rezultată parţial din cauza copacilor doborâţi de o furtună puternică. Aici putem face un binemeritat popas şi putem remarca că suntem destul de sus, deasupra crestelor vecine, deşi privirea ne este blocată parţial din cauza copacilor (foto 2 şi 3). Dar continuăm urcuşul, depăşim câteva trunchiuri căzute şi în partea superioară a poienii întrăm din nou în păduricea destul de deasă de unde poteca coboară puţin şi se lărgeşte considerabil dar întâlnim multe urme de vaci, semn că o stână se află prin apropiere (foto 4). Mai depăşim un mic vârf şi ieşim într-o minunată poiană de unde vedem pentru prima data vârful Păuşa precum şi stâna (foto 5). Deja câinii ne simt şi încă nu ne putem da seama dacă sunt liberi sau nu. Drumul spre vârf duce implicit prin stână aşa că înaintăm cu precauţie. Dar ne liniştim când vedem câinele care lătra că este legat şi în plus pe lanţul său stă un porc mare care pare deranjat că partenerul său latră de zor (foto 6).

Intrăm în vorbă cu ciobanul care este foarte amabil şi ne explică despre locurile pe care urmează să le vizităm. Ne spune despre legenda vârfului şi ne conduce la grotele amintite unde ajungem în câteva minute. Locul este cu adevărat spectaculos (foto 7). Câteva stânci pe sub care se află un mic tunel descendent lung de circa 4 m (foto 8) iar o intrare în aceste grote se află chiar la rădăcina unui brad (foto 9). Ciobanul ne explică faptul că aceasta este doar una din ieşirile în grote, cealaltă aflându-se undeva mai la vale, este mai mare decât asta dar este de asemenea prăbuşită şi nu se mai poate trece prin ea. Acum circa 20 de ani în urmă se putea traversa această lume subterană dintr-o parte în alta dar între timp tunelul s-a surpat.

Revenim în poiana pe care se află poteca ce duce spre vârf. Ciobanul se duce spre treburile sale de la stână iar noi facem câteva fotografii asupra peisajului care ni se arată (foto 10). Vârful Rarău, Pietrele Doamnei şi vârful Giumalău se văd în toată splendoarea.  Continuăm apoi urcuşul spre vârf (foto 11). Facem o fotografie şi spre înapoi unde remarcăm o parte din creasta Obcinii Feredeului (foto 12). Peisajul e aşa de frumos încât nu ştim unde să ne uităm prima data. Ceva mai sus întâlnim câţiva cai (foto 13) dar ceea ce ne încântă la aceşti cai este un mic mânz care abea se tine pe picioare, având probabil câteva zile (foto 14, 15 şi 16). Mai urcăm câţiva metri şi iar facem poze spre cealaltă parte a Obcinii Feredeului (foto 17 şi 18)  precum şi spre lanţul munţilor Suhard (foto 19). Nu am urcat direct spre vârf, am preferat să-l ocolim şi apoi să-l  urcăm, pentru a avea o perspectivă asupra zonei. Foarte aproape de vârf întâlnim o specie rară de conifere, numită larice sau zadă (foto 20) şi apoi urcăm pe  vârf (foto 21). De aici avem perspectivă asupra multor masive din nordul ţării: Rarău, Bistriţei, Giumalău, Căliman, Suhard, Ţibău, Obcina Mare, Obcina Mestecăniş ba chiar şi Rodnei. Poposim destul de mult pe vârf, la 1374 m, pentru că peisajul este cu adevărat impresionant.

Cu greu părăsim panorama care ni se oferă şi întrăm în păduricea dinsre est în care ne înscriem pe o potecă ce coboară uşor. Ceva mai jos întâlnim nişte ciuperci la “sfat” (foto 22) iar mai încolo încă două care îşi etalează şi frumuseţea şi …otrava (foto 23 şi 24). Am urmat această potecă pentru că din vecinătatea stânii pe lângă care am trecut am observat un mic perete stâncos pe aici şi care părea interesant. Ajungem la acest perete în câteva minute după ce părăsim vârful (foto 25). De fapt este o mică creastă stâncoasă, formată din plăci (foto 26). Coborâm cu atenţie pe această creastă şi la baza ei, pe o ramură de brad întâlnim un fluture care se odihneşte (foto 27). La baza acestui mic abrupt pădurea este foarte deasă şi preferăm totuşi să o traversăm, îndreptăndu-ne spre vest, spre poiana în care se află stâna. Prin pădurea întunecoasă întâlnim tot felul de ciuperci (foto 28, 29 şi 30) printre care şi un hrib (foto 31).

În circa 15 minute de luptă cu desişul reuşim să depăşim această porţiune şi ieşim din nou în golul alpin de unde facem o fotografie şi spre Obcina Mare (foto 32 şi 33). Mai trecem odată pe la stână şi mai cerem indicaţii ciobanului despre ieşirea din aval a grotelor pe care le-am văzut, după care facem traseul în sens invers dar în coborâre ne abatem spre stânga. Nu am găsit ceea ce căutam în schimb am găsit un mic perete stâncos (foto 34, 35 şi 36), foarte spectaculos şi sălbatic.

Urmează o pantă foarte abruptă care ne scoate în partea dinspre amonte a parapetului amintit la început (foto 37). Acolo, pe un trunchi de copac doborât, o imensă insect se odihneşte la soare (foto 38). Aici se încheie şi traseul nostru.

Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina

InBucovina.ro

Fii la curent cu noutăţile pe InBucovina.ro !