»  »  » Lacurile dintre Suceava şi Fălticeni
 Cazare Bucovina  Suceava 99 112945
Nu sunt păreri

Lacurile dintre Suceava şi Fălticeni

Previous Image
Next Image


Micşorează textul Măreşte textul Mărime text Tipăreşte pagina

Am pornit la începutul lui noiembrie 2013 într-o călătorie pe văile ce coboară dinspre oraşul Suceava înspre Fălticeni, pe partea dreaptă a drumului ce leagă cele două oraşe, respectiv E85.

La ieşirea din Suceava înspre Fălticeni, la aproape 3 km de centrul oraşului, pe partea dreaptă în sensul de mers spre Fălticeni, ne abatem pe un drum asfaltat care duce spre mănăstirea Hagigadar (foto 1).

Mănăstirea Hagigadar este o fostă mănăstire armenească de maici, construită în perioada 1512-1513. În traducere ar însemna “îndeplinirea dorinţelor”. Este situată pe o colină (foto 2). Din drumul E85 ajungem în câteva minute la această mănăstire şi urcăm spre una din porţile de acces (foto 2). Pentru a li se îndeplini dorinţele, credincioşii trebuie să urce această colină (foto 3) în genunchi şi să înconjoare biserica de trei ori tot în genunchi. Se mai păstrează zidurile vechi, din piatră, parţial dărâmate. Înainte de a pătrunde în incinta mănăstirii facem o fotografie spre înapoi, spre drumul pe care am ajuns pâna aici (foto 4) apoi pătrundem pe una din porţi în curtea mănăstirii (foto 5). Aspecte din curtea mănăstirii precum şi din interior, cu detalii, avem în fotografiile 6 – 28.

Ieşim apoi pe poarta sudică (foto 29) de unde fotografiem un drum de ţară pe care vom continua traseul (foto 30). După ce cercetăm cu atenţie şi aceste locuri coborăm dealul pe care se află mănăstirea şi ne deplasăm printre lanuri de porumb de unde facem o fotografie spre înapoi (foto 31). După câteva sute de metri drumul se abate spre dreapta, spre satul Bulai însă noi vom continua pe direcţia sud, părăsind acel drum de ţară şi ocolind pe dreapta sa un loc mlăştinos, acoperit de suf pe lângă o casă izolată. Acest loc mlăştinos constituie lacul Bulai, acum parţial secat. Ajungem apoi la un dig pe care îl traversăm şi urcăm câţiva zeci de metri pe panta unui mic deal de unde facem o fotografie asupra întinderii mlăştinoase (foto 32).

Coborâm apoi din nou la baza acestui mic abrupt şi urmăm un drum de ţară care merge de asemenea spre sud, pe la baza dealului de pe care am făcut ultima fotografie pe lângă câteva case. După circa 400 m ajungem la primul lac cu multă apă şi mai puţin stuf, un lac foarte frumos, lacul Moara Nica(foto 33, 34, 35, 36). În continuarea lui se află pantele altui mic deal pe care le vom urca (foto 37). Până să ajungem la urcuş depăşim o zonă cu mult stufăriş care se ondulează foarte frumos în bătaia vântului (foto 38). Urcăm apoi micul deal amintit şi din vârful său fotografiem pe rând câte o parte a lacului Moara Nica (foto 39, 40, 41) apoi facem o fotografie retrospectivă asupra porţiunii de drum străbătută până aici (foto 42).

Urmăm mai departe creasta dealului pe care suntem menţinând aceeaşi direcţie, spre sud. Mai sunt plante care nu vor să se ofilească şi îşi menţin culoarea vie (foto 43). Spre vest se observă satul Moara (foto 44). Ceva mai încolo admirăm spre vest ogoarele aşezate ca nişte covoare pe suprafaţa pământului (foto 45). Apoi coborăm treptat pănă intersectăm un drum asfaltat care spre stânga faţă de direcţia noastră de mers duce la drumul E85 iar spre dreapta în satul Moara. Ne abatem spre dreapta câţiva zeci de metri pănă ajungem la un alt drumeag aflat pe stângă faţă de sensul de mers şi pe care ne abatem (foto 46).

Vom urca pe acest drumeag pănă depăşim un pâlc de copaci apoi ne vom abate spre stânga în urcuş ceva mai accentuat dar scurt, spre creasta altui deal. Odată ajunşi pe acest nou deal avem o minunată privelişte spre vest (foto 47). După ce parcurgem câteva sute de metri pe creasta acestui deal ne înscriem din nou pe un drumeag ce traversează lanuri de porumb. De undeva fotografiem în dreapta noastră satul Cumpărătura (foto 48). Apoi continuăm traseul pe drumeagul amintit în coborâre uşoară. Zărim în depărtare oglinda unui nou lac (foto 49). Prin miriştile acestor locuri un graur se ascunde perfect prin culoarea penelor sale însă aparatul de fotografiat îl surprinde chiar şi aşa (foto 50).

Ne apropiem de lacul observat în foto 49 şi avem surpriza să mai întâlnim unul  aflat înaintea sa şi care era ascuns între dealuri (foto 51). Un localnic întâlnit întâmplător pe acolo ne spune că acest prim lac se numeşte “La luciu” (foto 52, 53 şi 54). Aici mai avem o surpriză, undeva pe lac înoată graţioase trei lebede (foto 55 şi 56). Ne deplasăm pe malul lacului şi undeva întâlnim papură gata să explodeze (foto 57). Ne deplasăm spre următorul lac nu înainte de a mai facem o fotografie asupra acestuia lângă care suntem (foto 58 şi 59). De la lacul Moara Nica şi până aici am parcurs circa 5 km.

Următorul lac începe cu o porţiune secată (foto 60) dar imediat se lărgeşte considerabil şi se întinde pe câteva sute de metri (foto 61 şi 62). O barcă părăsită şi câteva amenajări hidrotehnice întregesc peisajul (foto 63 şi 64). Coborâm spre malurile acestui lac numit Moara. Un scurt film ne arată locurile (vezi filmul Moara). Undeva într-un asemenea mal se află multe găuri destul de mari, săpate probabil de rozătoare (foto 65). Continuăm deplasarea pe malul lacului înspre sud depăşind un dig (foto 66) şi câteva costrucţii mici şi ajungem la un drum pietruit de pe care vom observa câteva lacuri mai mici, unele amenajate dar şi două mai mari pe lângă care trecem (foto 67, 68, 69, 70 şi 71). Din dreptul celui de-al doilea lac facem o fotografie spre următorul lac, aflat la sud de acesta (foto 72).

Drumul pe care ne-am înscris ne conduce în câteva sute de metri la drumul 209A. Înainte de a ajunge la asfalt mai fotografiem odată, din alt unghi lacul din foto 71 (foto 73). Ajungem în sfârşit şi la asfalt de unde trebuie să ne abatem spre stânga, spre satul Pocoleni dar înainte de a ne abate, traversăm drumul 209 A şi urcăm suficient pe pantele dealului din faţă pentru a face o fotografie mai cuprinzătoare asupra zonei (foto 74).

Revenim la asfalt şi ne îndreptăm spre satul Pocoleni. Asfaltul se termină destul de repede şi părăsim din nou drumul pe care suntem pentru a ne abate spre stânga spre lacurile pe care le observăm (foto 75). Observăm mai întâi un lac mai mic, probabil amenajat datorită formei sale şi spre dreapta sa unul mai mare (foto 76), numit şi lacul Mihăieşti. Ne deplasăm şi pe malul acestui lac şi constatăm că nivelul apei este scăzut (foto 77 şi 78) iar ceva mai încolo ajungem la un dig (foto 79) care separă acest lac (foto 80) de altul şi de pe care mai facem o fotografie asupra lacului Mihăeşti (foto 81) şi apoi urmatorului lac (foto 82).

Deoarece continuarea spre următoarele lacuri este mai dificilă mergând doar pe malul lor, revenim la drumul principal şi traversăm satul Pocoleni, un sat pe care îl depăşim imediat nu înainte de a fotografia frumoasa biserică din acest sat (foto 83). La ieşirea din sat drumul urcă o pantă mică şi dintr-un loc aflat imediat cum începe să coboare pe partea opusă facem o fotografie asupra ultimului lac vizat dar se observă şi coada următorului lac, spre dreapta în foto 84, un lac foarte întins, numit Pocoleni. Acesta se întinde pe o mare suprafaţă (foto 85). Vom urma drumul pietruit ce urmăreşte îndeaproape malul său drept (foto 86). În dreapta, pe următorul deal, se observă în depărtare oraşul Fălticeni.

Treptat depăşim şi acest lac şi ajungem la intrarea în Fălticeni, la drumul E 85 pe care îl traversăm peste un pod pentru a merge pe malul următorului lac, acumularea Fălticeni 1 (foto 87). Numai că acesta este în mare parte secat şi facem o fotografie, la început, pe deasupră întinderii de stufăriş (foto 88). Ne deplasăm pe lângă capetele grădinilor gospodarilor din zona lacului pe o potecă foarte bine vizibilă. Undeva mai încolo putem coborâ chiar pe locul unde altădată era apă (foto 89, 90 şi 91). Nu vedem decât o uriaşa întindere mlăştinoasă dar plină de viaţă. Pescăruşi gălăgioşi îşi dispută teritoriile (foto 92). Mai parcurgem câteva sute de metri şi atingem partea cea mai de jos a unui parc al oraşului Fălticeni (în dreapta în foto  93). Ne deplasăm spre podul din penultimul plan din această ultimă fotografie, porţiune unde apare din nou apa trecând prin partea inferioară a parcului din oraş (foto 94).

Odată ajunşi pe pod (foto 95) întâlnim un grup foarte mare de pescăruşi de asemenea foarte gălăgioşi (foto 96 şi 97). De partea cealaltă a podului se află ultimul lac de pe acest traseu, lacul Fălticeni 2 (foto 98). Şi acolo este un grup de pescăruşi (foto 99)dar care par să nu se amestece cu cei din foto 97.

Aici, pe acest pod care separă cele doua lacuri de la Fălticeni, traseul ia sfârşit. Urcăm din acest loc spre centrul oraşului cu bucuria de a fi parcurs un traseu cu multe lacuri minunate. Am parcurs traseul în circa 5 ore şi jumătate.

Lasă un răspuns


Adresa ta de email nu va fi publicată.

Cazare în Bucovina

InBucovina.ro

Fii la curent cu noutăţile pe InBucovina.ro !