Biserica Sfantul Nicolae din Balinesti
Biserica “Sfântul Nicolae” din Baline?ti este o biserica ctitorita de logofatul Ioan Tautu în perioada anilor 1494-1499 în satul Baline?ti din comuna Grame?ti (jude?ul Suceava). Aceasta construc?ie este un monument reprezentativ al epocii lui ?tefan cel Mare (1457-1504).
Biserica “Sf. Nicolae” din Baline?ti a fost inclusa pe Lista monumentelor istorice din jude?ul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare SV-II-m-B-05493.
Istoric
Biserica din Baline?ti este înal?ata pe un teren mai înalt, care domina valea Siretului, aflându-se la o distan?a de 12 km de ora?ul Siret. Ea a avut rolul de biserica de curte boiereasca ?i necropola a familiei logofatului Tautu, diplomat al domnitorilor ?tefan cel Mare ?i Sfânt (1457-1504) ?i Bogdan al III-lea (1504-1517). Logofatul avea în zona mo?ii întinse ?i o curte boiereasca.
Data începerii construc?iei nu este cunoscuta. Pe pere?ii bisericii au fost gasite grafite din anul 1494, iar patru morminte din pronaos dateaza din anii 1494-1495 ?i martie 1499, ceea ce duce la concluzia ca în acei ani biserica era aproape terminata, nefiind terminata probabil pictura ?i nefiind înzestrata cu odoare.
Pisania bisericii s-a pastrat pe zidul sudic al edificiului, într-un chenar, având o inscrip?ie în limba slavona (una dintre cele mai mari de acest gen din România) care relateaza numai data terminarii construc?iei, nu ?i data începerii. Textul inscrip?iei este urmatorul: “Cu voia Tatalui, cu ajutorul Fiului ?i cu savâr?irea Sfântului Duh, pan Ion Tautul logofat a început a zidi aceasta casa (hram) întru numele celui între sfin?i, parintelui nostru, arhierarhul ?i facatorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului ?i de Hristos iubitorului Domn Io ?tefan Voievod; ?i s-a savâr?it în anul 7007, luna decembrie 6″. În partea dreapta a chenarului se afla o însemnare cu textul: “Dragota Tautulovici”, care dezvaluie ca acest Dragota, fiul lui Tautu, s-a îngrijit de realizarea inscrip?iei sau a fost facuta poate de el.
Anul 7007 este desigur redat în cronologia erei bizantine ?i ar corespunde anului 1498 de la na?terea lui Christos. Totu?i, pâna la anul 1572 se utiliza în Moldova stilul de la 1 ianuarie, iar dupa aceasta data stilul bizantin de la 1 septembrie. Ca urmare, anul 7007 reprezinta anul 1499 ?i nu 1498. Faptul ca biserica a fost sfin?ita abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datoreaza faptului ca logofatul Ioan Tautu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov.
Biserica a suferit în decursul timpului mai multe profanari cauzate de turci ?i austrieci. Turcii au dat foc bisericii în incursiunile lor din perioada 1581-1711, producând degradari ale picturii ?i zidului. Austriecii au folosit laca?ul de cult ca magazie. Biserica a fost restaurata în 1721 prin grija Episcopului Calistru de Radau?i ?i a starostelui Dimitrie Macri, fiind refacute acoperi?ul, u?a ?i mobilierul ?i construindu-se ?i scara de acces la clopotni?a.
La începutul secolului al XIX-lea, biserica din Baline?ti a trecut în stapânirea Manastirii Varatic, care a înfiin?at aici un metoc de maici. În anul 1864, odata cu secularizarea averilor manastire?ti, mo?ia Baline?ti a fost împar?ita claca?ilor.
Începând din anul 1899, biserica a fost luata în grija, pastrare ?i conservare de Departamentul pentru Monumente Istorice. O serie de lucrari de restaurare au fost efectuate dupa primul razboi mondial, realizându-se urmatoarele:
s-a pus un brâu de caramizi smal?uite în jurul bisericii
s-au dat jos resturile de pictura exterioara, ramânând cele trei rânduri de medalioane din teracota smal?uita de sub corni?a
s-a consolidat clopotni?a cu bare de fier
s-a refacut învelitoarea, care era distrusa ?i din cauza careia ploua în biserica.
În anul 2002, Biserica Sfântul Nicolae din Baline?ti a fost inclusa într-un program de restaurare a picturii interioare ?i exterioare. Cu acest prilej, au fost efectuate ?i unele sapaturi arheologice, în urma carora au fost descoperite câteva artefacte: inelul sigilar al lui Dragota Tautulovici, nasturi globulari, aplice etc.
În curtea bisericii, pe latura de sud s-a construit o biserica de lemn pentru oficierea cultului în perioada de restaurare a monumentului.
Arhitectura bisericii
Biserica are un aspect deosebit pentru o biserica de piatra moldoveneasca, de?i la o privire mai atenta planimetria este întâlnita în nordul Moldovei, fiind însa caracteristica bisericilor de lemn. Biserica are un plan dreptunghiular, având un pronaos poligonal ?i un turn clopotni?a pe latura de sud, în dreptul intrarii in pronaos. Parterul turnului este un pridvor deschis.
Fa?adele sunt din piatra bruta ?i caramida aparenta, acoperite ulterior cu un strat de tencuiala par?ial pictat, care a cazut în decursul timpului. Soclul este din blocuri de piatra cioplita de dimensiuni mari. În registrul superior, biserica este înconjurata de doua rânduri de ocni?e suprapuse, doua de sus corespunzând la una de jos. De asemenea, construc?ia prezinta sub strea?ina ?i o friza de discuri ceramice smal?uite de culoare galbena sau verde, decorate cu motive heraldice (leul, manticorul, sirena cu doua cozi, capul de bour cu unul ?i doi “tenan?i”, rozeta).
Acoperi?ul a fost înlocuit de mai multe ori, el nesemanând astazi cu cel din tabloul votiv. Ferestrele din pronaos sunt mai mari decât celelalte ?i sunt ornamentate cu doua rozete în stil gotic, pe când cele din naos ?i altar sunt dreptunghiulare, cu baghete sub?iri încruci?ate. Influen?a gotica se resimte în modul de tratare a soclului, a ancadramentelor, ca ?i la nervurile bol?ilor pridvorului.
Elementul care eviden?iaza biserica este turnul clopotni?a de plan patrat, mai înalt decât corpul bisericii, ata?at la partea sudica a pronaosului. El a fost adaugat mai târziu la corpul bisericii, acest lucru fiind dovedit de prezen?a frizei de rotocoale ?i caramizi aparente care continua sub zidaria turnului alipit. În tabloul votiv, biserica este reprezentat cu turnul alipit. Clopotni?a formeaza un pridvor cu arcade în arc frânt, sprijinite prin console de doi stâlpi de piatra de forma octogonala ?i încoronat cu o bolta cu nervuri fine de piatra cioplita, poleite cu aur. În interiorul pridvorului sunt doua banci de piatra. Deasupra pridvorului se afla camera clopotelor, unde se ajunge prin exterior pe o scara mobila sau prin interior printr-o strapungere în bolta pronaosului. Aceasta încapere fara ferestre are trei deschideri terminate în arc frânt.
În interior, biserica este împar?ita în pronaos, naos ?i altar. Între pronaos ?i naos se afla un perete strapuns de u?a dispusa în ax. Aceste încpaeri au bol?i semicilindrice în stil romanic, întarite prin patru arcuri dublouri paralele, sprijinite de pila?tri forma?i din manunchiuri de câte trei coloane angajate în pere?ii laterali.
Catapeteasma bisericii dateaza de la sfâr?itul secolului al XVIII-lea (1792), fiind realizata cu cheltuiala lui Ieremia Jicnicerul, proprietarul de atunci a mo?iei de la Baline?ti. Ea este lucrata din lemn de tei ?i alcatuita din trei rânduri de icoane. Este împodobita cu elemente florale sculptate.
Pictura bisericii
Biserica a fost pictata în exterior în perioada 1535-1538, în timpul domniei lui Petru Rare?. Ca urmare a desprinderiii straturilor de tencuiala exterioara, ea a fost aproape complet distrusa. În prezent, se mai disting doar pe alocuri urme din vechea pictura. În partea de sud-vest, chiar lânga clopotni?a, se observa urme din Judecata de apoi, iar în firidele din altar chipuri de sfin?i ca Sf. Nicolae ?i Sf. Arhanghel Mihail.
Pictura interioara a bisericii este considerata a fi, alaturi de pictura de la Manastirea Vorone?, cel mai bogat ?i mai bine pastrat ansamblu de fresce de pe vremea lui ?tefan cel Mare. În vara anului 1955, cercetatorul Sorin Ulea a descoperit în tabloul votiv, la picioarele Mântuitorului, o inscrip?ie cu grafie marunta: Pisal Gavril irom. (ieromonah), adica ” a pictat ieromonahul Gavril”.
În pronaos sunt pictate scene din Vechiul Testament, scene din via?a Sf. Ierarh Nicolae, iar în registrul interior figuri de sfin?i.
În naos sunt reprezentate numeroase scene din via?a Mântuitorului Iisus Hristos, minunile ?i patimile sale. Sunt de men?ionat scenele din Ducerea la judecata a lui Iisus, Ducerea crucii, Urcareape cruce, Rastignirea sau A?ezarea în mormânt.
Biserica pastreaza pe peretele sud-vestic al naosului ?i tabloul votiv în care logofatul Tautu închina biserica la picioarele Mântuitorului. Logofatul este reprezentat alaturi de familia sa, so?ia sa Margareta, fiica lor Anastasia, viitoarea so?ie a logofatului Teodor Bubuiog (ctitorul Manastirii Humor) ?i fiii sai, Patra?cu ?i Ioan, afla?i în fa?a logofatului. Ctitorul poarta o manta verde cu guler de blana, pe cap are o toca (boneta) ca ?i hatmanul ?endrea ?i Luca Arbore la ctitoriile lor. Biserica are jumatate din statura unui om.
În altar sunt întâlnite scene pictate cu maiestrie cum sunt: Na?terea Domnului, Întâmpinarea Domnului, Prinderea lui Iisus, Vânzarea lui Iuda, Rugaciunea de pe Muntele Maslinilor, Spalarea picioarelor, doua scene cu Împarta?irea apostolilor, Cina cea de taina, Mormântul lui Iisus, Învierea prin pogorârea la iad, Jertfirea lui Isac etc. Pe calota boltei este reprezentata Maica Domnului cu pruncul, înconjurata pe laturi de câte doi îngeri. Pe pere?i se întâlnesc ?i grafite, unele datate ca. Eremia biv logofat Grecul 1598.
Ansamblul pictural interior este în prezent în restaurare sub coordonarea unui profesor restaurator din Bucure?ti.
Necropola boiereasca
În pronaosul bisericii se afla gropni?a familiei Tautu, aici aflându-se noua lespezi din piatra care acopera mormintele ctitorului ?i ale familiei acestuia. Printre cei înmormânta?i aici se afla urmatorii:
logofatul Ioan Tautu (+1511) – piatra sa funerara este par?ial deteriorata ?i cu anul mor?ii sapat gre?it 7009 (=1501) în loc de 7019 (=1511), iar luna este ilizibila
doi fii ai ctitorului, Petru ?i Teodor – ambii deceda?i între 20 ?i 22 septembrie 1494
doua fiice ale ctitorului, Vasilica (+18 septembrie 1495) ?i Magda (+29 septembrie 1500)
cneaghina Maria, mama lui Dragota Tautulovici (+23 martie 1499)
jupâneasa Anghelina, so?ia lui Dragan Tautul (+30 mai 1617)
Toader Dragotovici, pisar – inscrip?ia de pe piatra este par?ial ?tearsa, neputându-se citi anul mor?ii
Maria, fiica lui Mihai Tautul (+1634/1635)
Lespezile funerare sunt bogat decorate, cea de pe mormântul Mariei Dragota asemanându-se prin aspectul sau oriental cu lespezile ce acopera mormintele Mariei de Mangop ?i al Mariei-Voichi?a, de la Manastirea Putna.
În pronaos se afla ?i o lespede de piatra rupta în doua a boierului Ieremia Jicniceru Bahrinescu (+21 noiembrie 1815), care a fost înmormântat în afara, lânga zidul bisericii.
Odoare de pre?
Biserica Sfântul Nicolae din Baline?ti a fost dotata de ctitor înca de la început cu toate cele de trebuin?a. Este posibil sa fi fost donate bisericii o “Psaltire” a logofatului Ion, care se afla la Muncaci, împodobita cu chipul donatorului ?i un “Liturghier” aflat astazi la Manastirea Neam? ?i atribuit logofatului Tautu.
